Curtea Europeană de Justiție

Notiune

Curtea de justitie a Comunitatilor Europene, numita pe scurt si Curtea Europeana de Justitie (CEJ) îsi are sediul la Luxemburg si este organul juridic al Comunitatilor Europene. A fost infiintata in anul 1952, potrivit prevederilor Tratatului de la Paris pentru instituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, adoptat in anul 1951. In anul 1957, Tratatele de la Roma pentru instituirea Comunitatii Economice si a Comunitatii Europene a Energiei Atomice prevad, de asemenea, crearea unei Curti de Justitie cu acelasi rol ca cea creata in anul 1952. Este motivul pentru care, in aceeasi zi cu aceste tratate (25martie) este adoptata si o Conventie care prevedea ca atributiile jurisdictionale prevazute de tratatele comunitare vor fi exercitate de o Curte de Justitie unica.

În sistemul politic al UE CEJ are rolul puterii juridice; denumirea corecta a CEJ ar fi trebuit sa fie însa Curtile de Justitie ale Comunitatilor Europene, fiindca între timp au aparut trei instante diferite.

Curtea de Justitie

Componenta, rol si organizare

Rolul Curtii este de a garanta interpretarea si aplicarea uniforma a dreptului Uniunii Europene (dreptului comunitar).

Sarcinile CEJ sunt prevazute în art. 220-245 Tratatul UE precum si în propriul sau statut. Acestea constau în asigurarea interpretarii uniforme a legislatiei europene. În 1989, pentru a usura activitatea CEJ a fost înfiintata Curtea Europeana de Justitie de Prima Instanta (CEJ-PI) si apoi în 2004 o alta instanta, pentru probleme care privesc functionarii publici: Tribunalul functionarilor publici ai Uniunii Europene. De atunci CEJ nu mai este competenta decât pentru solutionarea cailor de atac înaintate de persoanele fizice si juridice împotriva deciziilor luate de Curtea Europeana de Justitie de Prima Instanta. Mai nou însa, cu putine exceptii, CEJ raspunde si de dosarele de chemare în judecata în prima instanta înaintate de statele membre ale UE împotriva Comisiei Europene.

Curtea de Justitie este compusa din 27 de judecatori si 8 avocati generali. Initial numarul judecatorilor era limitat la 6, dar avandu-se in vedere expansiunea Comunitatilor si cresterea numarului de cauze, el a fost marit periodic. In aplicarea art.223 din Tratat judecatorii si avocatii generali sunt desemnati de comun acord de catre guvernele statelor membre, fara sa mai fie necesara vreo procedura comunitara specifica de conformare sau ratificare din partea organismelor comunitare. Numarul avocatilor generali poate creste la cererea Curtii, si prin decizie unanima a Consiliului.

Judecatorii si avocatii sunt alesi de guvernele statelor membre pentru un mandat de 6 ani, care poate fi reinnoit, dintre persoane care ofera toate garantiile de independenta si care întrunesc conditiile cerute pentru exercitarea, în tarile lor, a celor mai înalte functii jurisdictionale, sau care sunt jurisconsulti de competenta recunoscuta. La fiecare 3 ani va exista o inlocuire partiala a judecatorilor(6 sau 7 dintre ei vor fi inlocuiti alternativ).

Judecatorii Curtii desemneaza din rândul lor, prin scrutin secret, presedintele Curtii, pentru o perioada de trei ani care poate fi reînnoita. Presedintele conduce lucrarile si serviciile Curtii si, în cazul celor mai extinse complete de judecata, prezideaza audierile si deliberarile.

Curtea este asistata de avocatii generali care au obligatia ca actionand, cu completa impartialitate si independenta, sa prezinte, in sedinta publica, un aviz juridic numit „concluzii” în dosarele în care, potrivit Statutului Curtii reclama interventia lor(art.222 CE). Avocatul general isi expune opinia sa la sfarsitul procedurii orale, ea devenind publica, ceea ce ar putea atrage riscul ca mandatul sau, sa nu fie reinnoit atunci cand ar exista deosebiri fata de opiniile guvernului sau. Astfel, concluziile avocatului general nu reflecta in mod necesar punctul de vedere al Curtii, dar ele contin indicatii pretioase referitoare la motivele care pot duce la o anumita decizie a Curtii.