Curs Penal Special

normele penale în vigoare si stabileste în mod expres faptele (actiuni sau inactiuni) care constituie infractiuni, conditiile de incriminare a acestora si limitele speciale ale pedepselor aplicabile

Aceste note de curs se adreseazã studentilor Facultãtii de Drept, anul III, si urmãresc trasarea unor repere în studierea infractiunilor prevãzute în legislatia penalã în vigoare, în principal, în Partea specialã a Codului penal, a cãrui structurã o si adoptã. Cunoasterea aprofundatã va putea fi realizatã prin studiul individual bazat pe consultarea bibliografiei selective care va fi prezentatã la finalul lucrãrii.

TITLUL I

INFRACtIUNI CONTRA SIGURANtEI STATULUI

Trãdarea

1. Continut legal

Potrivit art. 155 Cod penal, trãdarea constã în "fapta cetãteanului român sau a persoanei fãrã cetãtenie, domiciliatã pe teritoriul statului român, de a intra în legãturã cu o putere sau cu o organizatie strãinã ori cu agenti ai acestora, în scopul de a suprima sau stirbi unitatea si indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin actiuni de provocare de rãzboi contra tãrii sau de înlesnire a ocupatiei militare strãine, ori de subminare economicã sau politicã a statului, ori de aservire fatã de o putere strãinã, sau de ajutare a unei puteri strãine, pentru desfãsurarea unei activitãti dusmãnoase împotriva sigurantei statului".

2. Conditii preexistente

Obiectul infractiunii.

Obiectul juridic special al infractiuniii de trãdare este reprezentat de unitatea, indivizibilitatea, suveranitatea si independenta statului român precum si de ansamblul relatiilor sociale care se nasc si evolueazã legat de acestea.

Subiectii infractiunii.

Subiectul activ al infractiunii de trãdare este calificat; infractiunea nu poate fi sãvârsitã decât de o persoanã care are calitatea specialã de cetãtean român sau apatrid care domiciliazã pe teritoriul statului român.

Participatia penalã este posibilã sub toate formele.

Subiect pasiv al infractiunii este statul român.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectivã.

Elementul material al laturii obiective se realizeazã prin actiunea fãptuitorului de a intra în legãturã cu o putere sau cu o organizatie strãinã, ori cu agenti ai acestora. Nu are relevantã faptul cã initiativa de a stabili un contact cu o putere sau organizatie strãinã, ori agenti ai acestora, a apartinut fãptuitorului sau factorului strãin, nu intereseazã în ce mãsurã contactul a fost stabilit de fãptuitor personal sau prin intermediul altei persoane si nici dacã contactul stabilit a fost sau nu

2

urmat de realizarea unei întelegeri.

"Putere strãinã" este considerat un stat strãin sau o formatie statalã strãinã.

Se considerã "organizatie strãinã" orice grupare strãinã constituitã.

Prin "agent" al unei puteri sau organizatii strãine se întelege persoana care actioneazã pentru o putere sau o organizatie strãinã.

Urmarea socialmente periculoasã constã în crearea unei stãri de pericol pentru unitatea, indivizibilitatea, suveranitatea si independenta statului român.

Legãtura de cauzalitate rezultã din însãsi sãvârsirea faptei.

Latura subiectivã.

Forma de vinovãtie cu care se sãvârseste infractiunea de trãdare este intentia directã calificatã prin scop. Fãptuitorul urmãreste un scop bine determinat si anume suprimarea sau stirbirea unitãtii, indivizibilitãtii, suveranitãtii sau independentei statului.

Pentru existenta infractiunii este necesar ca scopul urmãrit de fãptuitor sã existe în momentul sãvârsirii faptei, adicã în momentul când acesta intrã în legãturã cu o putere sau o organizatie strãinã ori cu agenti ai acestora.

Realizarea scopului urmãrit de fãptuitor se poate face prin una dintre urmãtoarele actiuni:

- actiuni de provocare de rãzboi contra tãrii;

- actiune de înlesnire a ocupatiei militare strãine;

- actiuni de subminare economicã sau politicã a statului;

- actiuni de aservire fatã de o putere strãinã;

- actiuni de ajutare a unei puteri strãine pentru desfãsurarea unei activitãti dusmãnoase împotriva sigurantei statului.

4. Forme si modalitãti.

Tentativa la infractiunea de trãdare este pedepsitã (art. 173 alin. 1 Cod penal).

Consumarea infractiunii are loc în momentul în care fãptuitorul intrã în legãturã cu o putere sau organizatie strãinã ori cu agenti ai acestora în scopul suprimãrii sau stirbirii unitãtii, suveranitãtii sau independentei statului. Momentul intrãrii în legãturã coincide cu momentul conturãrii stãrii de pericol pentru siguranta statului, nefiind necesar sã se producã si urmãrile efective.

5. Sanctiuni.

Sãvârsirea infractiunii de trãdare se pedepseste cu detentiune pe viatã sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Trãdarea prin ajutarea inamicului

1. Continut legal

Potrivit art. 156 alin. 1 Cod penal, trãdarea prin ajutarea inamicului constã în: "fapta cetãteanului român sau a persoanei fãrã cetãtenie domiciliatã pe teritoriul statului român, care, în timp de rãzboi:

a) predã teritorii, orase, pozitii de apãrare, depozite ori instalatii ale fortelor armate române sau care servesc apãrãrii;

b) predã nave, aeronave, masini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot sluji purtãrii rãzboiului;

c) procurã dusmanului oameni, valori si materiale de orice fel;

d) trece de partea inamicului sau efectueazã alte actiuni care sunt de naturã sã favorizeze activitatea dusmanului ori sã slãbeascã puterea de luptã a fortelor armate române sau a

3

armatelor aliate".

Alin.2 al aceluiasi articol prevede cã va comite aceeasi infractiune si "cetãteanul român sau persoana fãrã cetãtenie domiciliatã pe teritoriul statului român, care, în timp de rãzboi, luptã sau face parte din formatii de luptã împotriva statului român sau a aliatilor sãi".