Extras din referat
CRIMINOLOGIA CA STIINTA
-Criminologia şi domeniul său de cercetare: privire istorică, originea criminologiei,
evoluţie.
- Formarea criminologiei ca ştiinţă: criminologiile specializate, criminologia generală.
-Criminologia şi domeniul său de cercetare: privire istorică, originea
criminologiei ,evoluţie.
Originea criminologiei
Ştiinţa criminologiei are origini tot atât de îndepărtate ca şi celelalte ştiinţe sociale.
Criminologia, ca ştiinţă, a apărut în secolul al XIX-lea, odată cu publicarea monografiei
medicului italian Cesare Lombroso, "Omul delincvent". Acesta este considerat a fi
"părintele criminologiei moderne" însă unele opinii mai recente consideră că ştiinţa
criminologiei a apărut cu un secol mai devreme sub influenţa iluminismului. Astfel, un rol
important îl au lucrările reprezentanţilor şcolii clasice de drept penal Cesare Bonesana
Beccaria şi Jeremy Bentham care sunt consideraţi a fi şi întemeietorii criminologiei
clasice, datorită noii viziuni asupra criminologiei.
Criminologia clasică are următoarele trăsături:
- centrarea studiului criminologic asupra faptei comise;
- considerarea liberului arbitru ca fundament al oricărei acţiuni umane;
- proporţionalizarea pedepsei în raport cu gravitatea faptei.
Ulterior, cercetările privind crima, criminalul şi criminalitatea capătă un caracter constant
ca urmare a influenţei curentului pozitivist, a studiilor statistice ale fenomenului, a apariţiei
clinicilor de psihiatrie, a studiilor din penitenciare asupra deţinuţilor.
Astfel, apare "criminologia pozitivistă" care se caracterizează prin următoarele trăsături:
- centrarea studiului criminologic asupra făptuitorului;
- determinismul ca fundament al acţiunii umane;
- proporţionalizarea pedepsei funcţie de periculozitatea făptuitorului.
Reprezentanţi: Cesare Lombroso, Enrico Ferri, Raffaele Garofalo, Adolphe Quetelet,
Andre-Michel Guerry, etc.
Evoluţia criminologiei.
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, criminologia a apărut sub
forma unor capitole în cadrul altor discipline cum ar fi: antropologia criminală, psihologia
criminală, sociologia criminală, fără a fi o disciplină autonomă.
Pe plan internaţional, un rol important în dezvoltarea criminologiei l-au avut anumite
organisme care au fost create pentru cercetări în acest domeniu. Dintre acestea amintim
Societatea Internaţională de Criminologie, precum şi o serie de organisme din cadrul Organizaţiei
Naţiunilor Unite şi Consiliului Europei (Comisia interguvernamentală pentru prevenirea
criminalităţii şi justiţiei penale, UNICRI, UNAFRI, CICC, CDPC etc.). În România a fost
înfiinţată Societatea Română de Criminologie şi Criminalistică, afiliată la Societatea
Internaţională de Criminologie.
Formarea criminologiei ca ştiinţă : criminologiile specializate, criminologia generală.
Criminologiile specializate.
Studiile aprofundate efectuate în domeniu între cele două războaie mondiale au
determinat acumularea unor cunoştinţe privind fenomenului criminalităţii, precum şi un început
de specializare pe plan profesional. Aceasta a determinat o desprindere a capitolelor care se
ocupau de studiul criminalităţii din cadrul diferitelor discipline şi formarea unor criminologii
specializate: criminologie sociologică,psihologică, etc.
Criminologia generală.
Ulterior, se produce o unificare a criminologiilor specializate într-o criminologie generală
care nu este un inventar al criminologiilor specializate şi nici o "super ştiinţă". Este o abordare a
problematicii criminalităţii din perspectivă integratoare biopsihosociolegală.
Pentru a demonstra faptul că criminologia este o ştiinţă de sine stătătoare trebuie să
arătăm că ea are un obiect propriu de studiu, scop, funcţii şi metode de cercetare proprii
OBIECTUL CRIMINOLOGIEI :
1. Particularităţi în formarea criminologiei ca ştiinţă;
2. Concepţiile sectoriale;
3. Concepţiile eclectice de unificare;
4. Tendinţe actuale ;
1. Particularităţi în formarea criminologiei ca ştiinţă.
Particularităţile istorice şi epistemologice privind procesul de formare a criminologiei au
determinat, pe planul obiectului de studiu o fragmentare a acestuia. Astfel, diferitele opinii
privind obiectul criminologiei au fost clasificate în două grupuri: concepţii sectoriale şi concepţii
unificatoare.
2. Concepţiile sectoriale.
Au fost clasificate astfel:
a) concepţii potrivit cărora obiectul de studiu al criminologiei îl constituie fapta penală.
Reunim aici criminologia clasică precum şi unele concepţii din criminologia pozitivistă. Se
încearcă o delimitare de ordin conceptual de dreptul penal şi se propun numeroase definiţii
criminologice ale infracţiunii care îi conferă o accepţiune foarte largă, ce depăşeşte sfera
normativului juridic.
b) concepţii potrivit cărora obiectul de studiu al criminologiei îl constituie infractorul,
concept diferit de cel al dreptului penal, cu o sferă mai largă.
c) concepţii potrivit cărora obiectul de studiu al criminologiei îl reprezintă criminalitatea
ca fenomen global.
3. Concepţiile eclectice , de unificare.
Se încearcă o sinteză a concepţiilor sectoriale prezentate care să unifice, pe planul obiectului de studiu, problemele privind crima, criminalul şi criminalitatea.
4. Tendinţe actuale.
Conținut arhivă zip
- Criminologie.pps
- Criminologie.ppt