Cooperarea statelor în domeniul combaterii terorismului

Introducere

O ameninţare gravă asupra integrităţii corporale sau a unor bunuri a diferiţi demnitari, personalităţi politice, a membrilor de familie ai acestora, impotriva unor grupuri politice, organizaţii sociale, instituţii, grupuri reunite în localuri publice sau private prin acte de violenţă are numele de terorism.

Gravitatea actelor de această natură constă în abilitatea de a surprinde momentul apariţiei şi incertitudinea ce stă la baza motivului, oricât de multe probleme ar fi nu se explică acest fenomen. Pot crea tensiuni şi înrăutăţi relațiile dintre state constituind un real pericol asupra păcii, produc instabilităţi în anumite zone geografice ori situaţii de confruntări şi prejudicierea climatului internaţional. Obiectivele urmărite sunt atragerea atenţiei întregii lumi de existenţa lor şi tragerea foloaselor materiale (răscumpărări prin asasinări şi răpiri de persoane).

Caracteristicile terorismului sunt: violenţa şi ameninţarea cu violenţă, folosirea sistematică și persistentă a violenţei, intimidarea şi sensibilizarea prin agresiunea şi ură. Acţiunile concrete de atac presupune deţinerea de subiecţi umani, organizarea şi planificarea .A apărut încă din antichitate, teroarea fiind elementul constitutiv având ca scop descurajarea victimei dar mai important este efectul general al unei colectivităţi. Totul porneşte de la o strategie, indiferent de forma atacului, terorismul nu este accidental sau spontan. Interesantă este ipoteza căreia pentru o persoană atacul cu : bombe, maşini capcană, armament , luarea de ostatici şi asasinarea reprezintă terorismul, iar o alta, defineşte lupta pentru eliberarea naţională.

Terorismul de stat a apărut în momentul în care acţiunile unor state au fost îndreptate către şefii altor state, guverne sau oameni politici, grupuri de persoane refugiate pe teritorii străine iar dacă acestea au fost ştiute cu mult înainte de izbucnire şi chiar ajutate, au dus la practicarea acestei metode.

Fenomenul terorism este şi un rezultat al adâncirii faliilor strategice dintre civilizaţia democratică şi civilizaţiile nondemocratice, dintre civilizaţia de eprubetă şi civilizaţia încremenită în subdezvoltare, prejudecăţi şi lipsă de mijloace. In faţa unui asemenea pericol care, in secolul nostru a devenit un adevarat flagel, statele au luat o atitudine neta de respingere si hotararea de a-1 reprima, colaborand intre ele in acest scop.Mijlocul principal de combatere, la nivel international, a terorismului il constituie numeroasele conventii incheiate si documente adoptate in acest scop.

În context intern, activitatea delictuală vizează în mod special bunurile materiale dorindu-se extinderea efectelor la un pericol general atingând obiective ce nu erau în interesul autorului. 25.000 de victime au fost atribuite celor 15.000 de atacuri în anii 2002-2006.

În contextul extern este cunoscut ca terorism internaţional, caracterizat prin : pregătirea şi executarea, subiecte pasive sau active, mobilul, mijloacele de acţionare pe scara mai multor state. Efectul este propagat pe mai multe state şi se urmăreşte atingerea unor bunuri juridice de o valoare mare, iar protecţia lor defineşte condiţia esenţială pentru a menţine pacea. Pentru a se considera un act fraudulos asupra drepturilor unei naţiuni trebuie să constituie următoarele caracteristici: actul de terorism sa fie extins pe suprafaţa geografică a mai multor state, ţinta atacului să reprezinte o importanţă materială sau morală, să încalce grav sentimentul de justiţie cât şi de respect al demnităţii propii fiecărui om.

Securitatea naţională clădită pe războiul global împotriva terorismului este o alternativă care ar trebui înlocuită cu cea bazată pe ideea existenţei unei crize globale, iar în ecuaţia securităţii viitorului trebuie aşezată la loc de frunte opţiunea parteneriatelor.

Globalizarea se consideră a fi un factor ce poate oferi securitatea zonelor naţionale şi regionale dar pentru ca aceasta să aibă efect, se consideră securitatea planetară ca prim obiectiv. Acest proces implică eforturi complexe şi multiple de menţinere a securităţii naţionale, o legătură trebuind să fie consolidată îndeajuns: aceea dintre securitatea regională şi globală. Globalizarea, ca manifestare a interdependenţelor multiple dintre state, a liberalizării fluxurilor mondiale de informaţii, servicii, mărfuri şi capital, face ca riscurile interne şi externe să se genereze şi potenţeze reciproc, iar identificarea unor răspunsuri de securitate, în plan naţional şi nu numai, la noile ameninţări să pornească de la faptul că acestea din urmă apar oriunde în lumea mondializată, sunt extrem de dinamice şi de complexe.

În următoarele pagini voi prezenta evoluţia, caracteristicile şi modul de manifestare a terorismului, cauzele, punctele forte si cele slabe cât şi colaborarea statelor de a dezintegra acest act negativ, conceput pentru a surpinde şi dăuna unor oameni sau grupări.