I. Introducere
In lupta impotriva infractiunilor, statele sunt obligate sa-si acorde asistenta juridica reciproca , cooperand in descoperirea, retinerea si condamnarea celor care au incalcat legea penala.
Extradarea este un act bilateral intre doua state in baza caruia un stat pe al carui teritoriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat il preda la cerere, altui stat pentru a fi judecat ori pus sa execute pedeapsa la care fusese condamnat.
Extradarea este un act bilateral ce intervine intre doua state si se acorda pe baza de conventie internatioanala, pe baza de reciprocitate sau, in lipsa acestora, in temeiul legii.
In tratatele si conventiile de asistenta juridica, la care este parte si Romania, sunt prevazute conditiile de acordare a extradarii (ex. infractiunea sa fie savarsita pe teritoriul statului solicitant, infractorul sa fie cetatean strain sau apatrid, sa nu aiba drept de azil etc).
Legea penala romana nu admite extradarea cetatenilor romani, a persoanelor fara cetatenie care domicileaza in Romania, a cetatenilor care au primit drept de azil in tara noaastra.Ea se duce la indeplinire prin Ministerul de Externe.
Constitutia Romaniei trateaza extradarea la art.19 (cetateanul roman nu poate fi extradat din Romania, cu exceptia conventiilor internationale, art. 19 , alin.2,extradarea se hotaraste de justitie s.a) A se vedea si Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara in materie penala.
Extradarea este una din cele mai vechi forme de cooperare internationala.
Extradarea a fost, la inceputuri, mai mult un gest de curtoazie pe care un suveran il facea fata de alt Suveran, care permitea monarhilor sa-si pedepseasca inamicii personali refugiati pe teritoriul altui stat. Putinele conventii care reglementau extradarea erau negociate si incheiate aproape exclusiv in interesul suveranilor.
Monarhul statului solicitat hotara in mod discretionar daca acorda sau nu extradarea.
Decizia depindea in mare masura de natura relatiilor cu statul solicitant, de dorinta suveranului de a determina o eventuala decizie pozitiva asupra unei cereri de extradare formulate de acesta, persoana extradabila nefiind luata in calcul decat intr-o mica masura. Chiar si in aceste conditii, extradarea era folosita foarte rar in Evul Mediu, avand in vedere izolarea pregnanta a statelor si traditia existenta in legatura cu dreptul de azil.
Si in perioada urmatoare, extradarea a ramas la discretia Suveranului, caruia fiecare individ ii era supus.
Declaratia de la Philadelphia din 1776, precum si Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului de la 26 august 1789, adoptata in Franta, au consacrat noi principii, pornind de la acela ca oamenii se nasc liberi si egali, pana la principiul potrivit caruia nimeni nu poate fi acuzat, arestat sau detinut, in afara cazurilor determinate prin lege si dupa formele prescrise de aceasta.
In secolul al XIX-lea, s-au incheiat din ce in ce mai multe asemenea acorduri. Unul dintre acestea este si Conventia de extradare dintre Romania si Marea Britanie, incheiata in anul 1893.
Extradarea este una din formele cooperarii judiciare internationale in materie penala, putand fi definita ca fiind procedura prin care un stat suveran (statul solicitat) accept sa predea unui alt stat (statul solicitant) o persoana care se afla pe teritoriul sau si care este urmarita penal sau trimisa in judecata pentru o infractiune ori este cautata in vederea executarii unei pedepse in statul olicitant.
La extradare participa intotdeauna doua state:
- Statul solicitat - pe teritoriul caruia se gaseste infractorul sau condamnatul.
- Statul solicitant (care cere) si care poate fi:
a) statul pe teritoriul caruia s-a savarsit infractiunea;
b) statul impotriva intereselor caruia a fost savarsita infractiunea;
c) statul al carui cetatean este infractorul.
Dupa pozitia pe care o are statul in realizarea extradarii, aceasta poate fi:
a) activa - cand se cere extradarea;
b) pasiva - cand se acorda extradarea.
Extradarea este reglementata cu caracter principial in art. 14 NCP. ,,extradarea se acorda sau poate fi solicitata pe baza de conventie internationala, pe baza de reciprocitate si in lipsa acestora in temeiul legii".
Prin aceasta reglementare s-a stabilit si ordinea de prioritate a reglementarilor privind extradarea:
a) prin conventii internaTionale incheiate de Romania;
b) in lipsa conventiilor pe baza de reciprocitate (declaratie de reciprocitate);
c) in temeiul legii interne - Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, publicata in M.Of. nr. 594 din 1 iulie 2004, (modificata si completata prin Legea nr. 224/2006, publicata in M. Of. nr. 534 din 21 iunie 2006) si care in titlul II reglementeaza extradarea.
Alexandru Boroi-Drept penal, partea generala, Editura CH Beck, Bucuresti 2010
Moldovan Teodor Aurel - ,,Expulzarea, extradarea si readmisia in dreptul international", All Beck, 2004
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
