Contractul individual de muncă cu timp parțial

Extras din referat Cum descarc?

1. Reglementarea contractului individual de munca
In principal, contractul individual de munca este reglementat de Codul muncii. Acesta contine un intreg titlu (II), intitulat ,,Contractul individual de munca", cel mai cuprinzator din structura sa; inglobeaza noua capitole (art. 10-110), ceea ce reprezinta aproximativ o treime din textele Codului. Contractul individual de munca este institutia reglementata exhaustiv, motiv pentru care putem aprecia ca actualul Cod al muncii este, cu precadere, o lege a acestui contract.
2. Definitii aie contractului individual de munca
-  Definitii legale. Conform art 37 din Legea din anul 1929, contractul individual de munca era ,,conventiunea prin care una din parti denumita salariat se obliga sa presteze munca sau serviciile sale pentru un timp determinat sau pentru o lucrare determinata, unei parti denumite patron, care la randul sau se cblica sa remunereze pe cel dintai". in literatura juridica a timpului s-a aratat ca ,,in aceasta definitie intra nu numai ceea ce doctrina numeste locatio operarum, adica locatiunea de servicii in care salariatul isi tocmeste munca sa si in care este platit cu unitatea de timp (ora, ziua, luna sau anul), dar si ceea ce doctrina numeste locatio operis, adica locatia de lucrari in care lucratorul se tocmeste sa faca o lucrare determinata, iar plata sa se faca in raport cu lucrarea sau cu bucata .
Art. 12 din Codul muncii din anul 1950 definea contractul in discutie drept intelegerea scrisa, potrivit careia o parte, angajatul se obliga a presta munca unei alte parti, aceluia care angajeaza in schimbul unei remuneratii.
La randul sau, art. 64 din Codul muncii din 1972 prevedea: ,,contractul individual de munca se incheie in scris si va cuprinde obligatia persoanei incadrate in munca de a-si indeplini sarcinile ce-i revin, cu respectarea ordinii si a disciplinei, a legilor, indatorirea unitatii de a asigura conditii corespunzatoare pentru buna desfasurare a activitatii, de a o remunera in raport cu munca prestata si de a-i acorda celelalte'drepturi ce i se cuvin, precum si alte clauze stabilite de parti".
Art. 10 din Codul muncii actual prevede:
,,Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu" .
3. Elementele contractului individual de munca
-  Enumerarea elementelor. Contractul individual de munca se caracterizeaza prin urma- :carele elemente:
- prestarea muncii;
- salariul;
- subordonarea salariatului fata de angajator (patron) . La cele trei elemente se mai adauga inca unul, cel temporal , avand in vedere ca acest contract se incheie pe o durata nedeterminata sau determinata de timp.
-  Prestarea muncii. Nu exista un contract individual de munca fara prestarea unei acti vitati in cursul unei perioade de timp, intr-un numar de ore pe zi, conform programului de lucru stabilit de angajator si anume, de regula, de 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana [art. 112 alin. (1) din Codul muncii].
Nu poate fi vorba decat de o munca sau o activitate licita si morala .
Munca poate fi fizica - este cazul muncitorilor (lucratorilor manuali), intelectuala, in cazul medicilor, inginerilor etc. sau artistica, in cazul actorilor etc. 
Acest prim element - prestarea muncii - nu este insa suficient pentru identificarea unui contract individual de munca deoarece si cei care exercita profesii liberale (avocatii, notarii publici etc.) lucreaza in beneficiul altor persoane.
Important este cine suporta riscurile si sarcina activitatii. in situatia in care cel ce presteaza munca suporta aceste riscuri, el nu este salariat, ci are calitatea de lucrator independent. Dimpotriva, daca aceea persoana exercita activitatea in profitul cocontractantului, care isi asuma si riscurile, atunci conventia lor este susceptibila de a fi calificata contract de munca .
-  Salariul. Contractul individual de munca este un contract cu titlu oneros si de aceea plata salariului constituie un element necesar al sau.
in cazul in care o persoana o ajuta pe alta, din prietenie, benevol, inclusiv in familie, fara sa primeasca nimic in schimb, el nu are calitatea de salariat. in aceasta situatie, intre cele doua persoane nu se incheie un contract de munca.
Dar, remuneratia nu poate conduce intotdeauna la concluzia existentei unui astfel de contract, ci dupa caz, a unui contract de administrare sau de mandat comercial, deoarece si acestea comporta prestarea unei munci si plata ei.
Asadar, criteriul - plata salariului - el singur, nu este decisiv pentru a califica un contract ca fiind de munca .

Fisiere in arhiva (1):

 Contractul individual de munca cu timp partial.docx

Bibliografie

-  Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul Muncii, Editia a X-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2019
-  Ion Traian Stefanescu, Tratat teoretic si practic de dreptul muncii, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2017
-  Codul civil - Legea nr. 287/2009 (republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011)
-  G. Tasca, Politica sociala a Romaniei. (Legislatia muncitoreasca, Bucuresti)
-  Constantin Elisei, Neconstitutionalitatea flagranta a dispozitiilor art. 34 alin. (12) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul de asigurari pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, in ,,Dreptul" nr. 6/2008
-  Hotararea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidenta a salariatilor (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 372 din 27 mai 2011), modificata prin Hotararea Guvernului nr. 1105/2011 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 798 din 10 noiembrie 2011)