INTRODUCERE Avand in vedere marea diversitate a ramurilor de drept, in cadrul dreptului pozitiv din toate tarile civilizate si cu precadere din tarile unde democratia politica, dar mai ales cea economica se constituie ca un puternic suport pentru reglementarea juridica a relatiilor sociale, nu putem scapa din vedere o serie de ramuri de drept relativ noi, cum ar fi dreptul afacerilor, dreptul transporturilor, drepturile omului, dreptul mediului. Nicaieri, in nici un colt de lume oricat de departat, omul nu se mai simte astazi izolat. In ultimul deceniu al mileniului II, stiinta a cunoscut un vertiginos progres, descoperind continuu noi cai de inlesnire a activitatii umane. Cuceririle stiintei si tehnicii aduc modificari cu caracter radical in toate domeniile economiei natiunilor. Evolutia mijlocacelor de transport pe toate meridianele lumii a provocat transformari importante. Astfel, industria, schimbul de marfuri, deplasarile oamenilor au capatat forme noi sub amprenta puternica a vitezei in transporturi. Studiile economice si sociale intrezaresc o intensificare a schimburilor si o din ce in ce mai mare mobilitate a oamenilor, mobilitatea cu rasfrangeri in marile mase, atragand necesar o rapida si uimitoare evolutie a mijloacelor de transport. Transformarile economice datorate imbunatatirii crescande a mijloacelor de transport s-au rasfrant si in campul juridic. Cooperarea economica internationala, sub noile variatele forme de colaborare interstatale pe care le prezinta, atrage metode adecvate si in ramura transporturilor. Transporturile, oricum ar fi exploatate, au caracter de serviciu public. Cu ajutorul lor si cu cat ele sunt mai sigure, mai rapide, mai ieftine si mai raspandite, se sporeste indirect productia, se niveleaza preturile, se apropie producatorul de consumator si se largeste piata de desfacere. In societatea moderna, transportul este un element indispensabil vietii, deoarece el ofera posibilitatea de a cunoaste, a percepe si a asimila cat mai mult din ceea ce le pune la dispozitie civilizatia umana. Tehnica transporturilor beneficiind de castigurile stiintei se va inscrie astfel cu un procent insemnat in noul tip de civilizatie. "Veacurile viitoare sunt si vor fi cu necesitate veacurile transporturilor". Definitia dreptului transporturilor Dreptul transporturilor reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza transportul si activitatile conexe, operatorii de transport si operatorii activitatilor conexe, precum si rolul autoritatilor publice in domeniul transporturilor. Pornind de la definitia enuntata rezulta ca sfera de reglementare a normelor juridice alcatuind dreptul transporturilor acopera, in primul rand, transportul, notiunea nu este definita legal. In acceptiunea obisnuita, oferita de dictionarul explicativ al limbii romane, transportul presupune ,,o deplasare in spatiu a unor bunuri sau persoane, mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomotie. La nivel doctrinar a fost conturata o definitie a transportului, in sens juridic, pornind de la prevederile O.G. nr. 19/1997. Astfel, transportul reprezinta activitatea prin care se realizeaza deplasarea in spatiu a persoanelor sau a bunurilor, prin intermediul unui mijloc de transport (vehicul), folosindu-se infrastructura de transport (calea de transport) adecvata. Conceptul de mijloc de transport este definit, cu caracter general, in O.G. nr. 19/1997. Potrivit art. 9 alin. (2) din acest act normativ, ,,mijloacele de transport sunt mijloace mobile, cu sau fara propulsie, amenajate pentru transportul de persoane sau de bunuri, special destinate sa se deplaseze pe o cale de comunicatie rutiera, feroviara, navala sau aeriana". O.G. nr. 19/1997 contureaza si continutul notiunii de infrastructura de transport. Astfel, potrivit art. 9 alin. (1) teza Finala din O.G. nr. 19/1997, ,,infrastructurile destinate desfasurarii activitatilor de transport sunt caile de comunicatie rutiere, feroviare, navale si aeriene". Comparand cele doua definitii, rezulta faptul ca, din perspectiva definitiei doctrinei, transportul presupune, cu necesitate, un mijloc de transport, asa cum acesta este definit de lege. Tocmai de aceea, exemple precum: deplasari in spatiu cu ajutorul benzilor rulante, cu ajutorul conductelor sau chiar cu ajutorul bratelor nu constituie un transport (in sensul definitiei doctrinare). In plus, definitia obisnuita nu face nicio referire la calea de comunicatie. Astfel, din perspectiva definitiei obisnuite, deplasari in spatiu efectuate in afara sistemului cailor de comunicatie, precum in incinta unui spatiu industrial, intr-o parcare de resedinta sau a unui magazin, constituie un transport.
- Gheorghe Stancu, Curs de dreptul transporturilor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2007 - Dumitrescu, P.I.,Dreptul transporturilor, Contractul de transport, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1962. - Decretul Consiliului de Stat nr. 443/1972, privind navigatia civila.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
