1. Notiuni introductive cu privire la contractul colectiv de munca.3 2. Natura juridica si reprezentarea partilor.4 3. Negocierea colectiva si campul de aplicare al contractelor colective de munca.5 4. Durata contractului colectiv de munca si momentele in care intervine negocierea colectiva si obiectul negocierii.6 5. Continutul si efectele contractului colectiv de munca.9 6. Executarea si interpretarea contractului colectiv de munca.11 7. Suspendarea si incetarea contractului colectiv de munca.12 8. Speta.13 Bibliografie.14
Contractul colectiv de munca 1. Notiuni introductive cu privire la contractul colectiv de munca In dreptul nostru civil, respectiv in Codul civil, termenii de contract si conventie sunt sinonime. Sub aspect istoric, legea (din 1929, Codul muncii din 1950 si cel din 1973, Legea nr. 13/1991, Legea nr. 130/1996 si Codul muncii din 2003), a utilizat si utilizeaza de regula, terminologia de contract colectiv de munca (CCM). Contractul colectiv de munca, este conform art. 236 alin. 1 din Codul muncii si art.1 din Legea nr. 130/1996 Conventia incheiata in forma scrisa intre patron sau organizatia patronala pe de o parte si salariati, reprezentati prin sindicate sau alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca. Prin patron, conform art. 1 alin. 2 din lege, modificat implicit de art. 3 din Legea nr. 507/2002 se intelege persoana juridica (regiile autonome, societatii comerciale si celelalte persoane juridice) care folosesc forta de munca salariata; in art. 1 alin. 3, se precizeaza ca persoanele juridice care angajeaza salariati sunt denumite in lege si unitati. Scopul incheierii contractului de munca colectiv este promovarea unor relatii de munca echitabile, de natura sa asigure protectia sociala a salariatilor, prevenirea sau limitarea conflictelor de interese si mai ales, evitarea declansarii grevelor. Contractele colective de munca se pot incheia la nivelul unitatilor ramurilor si la nivel national, sau la nivelul unor grupuri de societati comerciale si regii autonome, denumite in art. 240 alin. 2 din Codul muncii, grupuri de angajatorii. Avand in vedere textul art. 10 alin.1 si 2 din legea nr. 130/1996 rezulta ca incheierea contractelor colective de munca, indiferent de nivel, nu este obligatorie. Asadar, partile sunt libere sa incheie sau nu contractul de munca colectiv. In marea majoritate a tarilor dezvoltate din punctul de vedere economic, incheierea CCM nu are caracter obligatoriu. Exceptie de la aceasta situatie o reprezinta sistemul american. Si in Europa Occidentala incheierea CCM ramane exclusiv la dispozitia partenerilor sociali. Contractele colective de munca se pot incheia si in cazul salariatilor, institutiilor bugetare (al celor incadrati in contracte individuale de munca). Dar, tinand seama de specificul finantarii unitatilor si institutiilor publice (de la buget), nu se pot negocia prin contractele colective clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale (durata concediului de munca, nivelul salariului, etc.). 2. Natura juridica si reprezentarea partilor Sub aspectul naturii sale juridice Contractul colectiv de munca este concomitent: - Act juridic bilateral, un contract din care izvorasc drepturi si obligatii reciproce ale partilor; este un contract numit, solemn sinalagmatic, oneros, cu prestatii succesive in principiu comutativ; - Izvor de drept, care se incadreaza in categoria de exceptie a normelor juridice negociate. Contractul colectiv de munca are urmatoarele caracteristici: - Este general (vizeaza raporturile de munca pentru colectivul de salariati si nu pentru un salariat determinat); - Este permanent (se aplica de un numar nedefinit de ore pe perioada valabilitatii sale);
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
