Contractele moderne de comerț internațional

Din puncte de vedere etimologic, noțiunea de comerț provine din denumirea latină commercium, care exprimă ideea de operațiuni cu marfă. Comerțul internațional include operațiunile de export și import de mărfuri și servicii, desfășurate de persoanele fizice și juridice, dintr-un stat cu parteneri din străinătate.

Instrumentul juridic cel mai important de realizare a comerțului internațional, de înfăptuire a circulației valorilor și cunoștințelor la scară planetară, este contractul comercial internațional.

Contractul comercial internațional este acordul de voință realizat între doi sau mai mulți participanți la comerțul internațional în scopul realizării de raporturi juridice de comerț internațional.

Contractele de comerț internațional pot fi clasificate după mai multe criterii: după obiectul lor, după durata și modul lor de executare sau după vechimea lor în practica comerțului internațional.

În funcție de vechimea lor în practica comerțului internațional, contractele de comerț internațional pot fi tradiționale sau moderne. Dintre contractele moderne pot fi amintite contractele de leasing, de factoring, de franciza etc.

În cadrul schimburilor economice internaționale, un loc important îl ocupă comerțul cu inteligența umană. Elementul esențial în această formă de comerț este transferul sau schimbul de tehnologie. În doctrina românească, noțiunea de transfer de tehnologie, astfel cum a fost ea definită de mai mulți autori, reprezintă o operațiune internațională complexă, implicând aspecte economice, tehnico-științifice și tehnologia necesară dezvoltării transferului de tehnologie.

Comerțul internațional permite unei țări să beneficieze de o gamă largă de produse intermediare și bunuri de capital, pe care nu ar avea posibilitatea de a le produce singură. Utilizarea lor în procesul de producție sporește randamentul factorilor.

Comerțul reprezintă o cale de comunicare între țări, care stimulează contactele, schimburile de experiență între specialiști din diferite domenii, privind ultimele realizări tehnologice, procese de producție, metode organizaționale și manageriale, strategii de piață etc.

Un alt efect al comerțului este acela că poate permite copierea (imitarea) tehnologiilor realizate în exteriorul țării și adaptarea lor în economia națională.

Putem spune ca principalele beneficii ale comerțului internațional aduse transferului de tehnologie sunt bunurile și informațiile. Acestea sunt foarte importante în special pentru țările mai puțin dezvoltate, care prezintă decalaje considerabile față de liderii tehnologiei.

Transferul internațional de tehnologie se concretizează, în principal, în realizarea de proiecte de investiții și cuprinde:

importul-exportul de mașini, utilaje, echipament și alte bunuri de investiții, asigurarea serviciilor necesare pentru amplasarea, construirea și punerea în funcțiune a obiectivului de investiții

asigurarea condițiilor pentru însușirea cunoștințelor tehnico-științifice pregătirea corespunzătoare a forței de muncă în țara beneficiară

Transferul de tehnologie constituie expresia ce desemnează în mod generic orice tranzacție asupra tehnologiei considerată în sens larg, vizând transmiterea de către deținătorul de tehnologie către beneficiar a cunoștințelor cu privire la metoda, modul, experiența de producere a unui produs, crearea unei fabrici, uzine, împreună cu tehnica aferentă, indiferent dacă este brevetată sau nu, pe plan juridic.

Transferul internațional de tehnologie se realizează prin contract, părțile contractante fiind parteneri din țări diferite.

2

Redactarea unui contract de transfer de tehnologie trebuie să fie în special îngrijită. În primul rând trebuie să conțină cont de legislațiile în vigoare în țările exportatoare, respectiv importatoare de tehlogie. În cursul negocierilor precontractuale, revelarea unor anumitor elemente ale cunoștințelor care vor fi transferate este inevitabilă. Este, deci, obligatoriu să se întocmească un contract preliminar care să garanteze secretul asupra acestor dezvăluiri și interdicția de a le folosi în cazul eșuarii negocierilor, care să conțină clauze penale de o valoare ridicată. Obligațiile fiecărei părți vor trebui să fie precise, în special cu privire la beneficiarul transferului, obligația păstrării secretului, comunicarea modificărilor aduse tehnologiei și interdicția exportului cunoștințelor.

În comerțul internațional principalul instrument de transmitere a tehnologiei îl reprezintă contractul. În raport de natura lui juridică, contractul de transfer de tehnologie prezintă unele forme: contractul de franciza, diferite contracte de licență, contractul de know-how și contractul de engineering. Contractele de transfer de tehnologie pot avea, sub aspectul obiectului, o aplicare largă - ele pot cuprinde linii de fabricație, uzine complexe, utilaje, mașini, licențe de brevete, know-how sau engineering.