Contenciosul Administrativ

Notiunea de contencios administrativ

Cuvantul contencios vine de la cuvantul francez contentieux, care, la randul lui, se trage din latinescul contentiosus (certaret), adjectivul substantivului contentio, adica: conflict, disputa, confruntare.

In sens juridic, cuvantul contencios are doua acceptiuni: prima, de activitate, menita sa solutioneze un conflict de interese, un conflict juridic, si a doua, de organ competent sa solutioneze asemenea conflicte juridice; in sens de organ, acest cuvant mai desemneaza si oficiile juridice incadrate cu juristi (juristconsulti) cu atributii de a acorda asistenta juridica persoanelor juridice in care functioneaza acestea.

Aici intereseaza notiunea de contencios, atat in sens de activitate, cat si de organe competente ce desfasoara o asemenea activitate. La randul lor, organele de contencios se impart in doua categorii si anume: organe de contencios judiciar, competente sa solutioneze toate conflictele juridice ce le-au fost date prin lege, si organe de contencios administrativ, competente sa solutioneze, potrivit legii, conflictele juridice in care cel putin una din parti este un serviciu public administrativ. Activitatea desfasurata de aceste organe va fi o activitate de contencios judiciar sau o activitate de contencios administrativ, dupa caz. Adica, dupa cum aceasta activitate se desfasoara de un organ de contencios judiciar sau de un organ de contencios administrativ.

Daca in tara noastra, ca de altfel si in alte tari, organele de contencios administrativ (instantele judecatoresti) sunt organizate intr-un sistem de organe ce fac parte din organele puterii judecatoresti, in Franta si in multe alte tari, organele de contencios administrativ alcatuiesc un sistem de organe paralel cu sistemul organelor judecatoresti.

In prezent, in Romania, activitatea de contencios administrativ este realizata de sectiile de contencios administrativ, infiintate, in temeiul art.17 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civila, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 si a Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, la tribunalele judetene si al municipiului Bucuresti, la curtile de apel si la Curtea Suprema de Justitie – organe ce fac parte din sistemul organelor puterii judecatoresti.

Tinand seama de cele mentionate, elementele care conduc la definirea notiunii de contencios administrativ sunt urmatoarele:

In primul rand, se poate observa ca activitatea desfasurata de instantele de contencios administrativ este aceea de a solutiona, cu putere de adevar legal, un conflict juridic in care, cel putin una din parti este un serviciu public administrativ.

In al doilea rand, organele care infaptuiesc aceasta activitate, special create, fac parte din sistemul organelor judecatoresti, al puterii judecatoresti.

In al treilea rand, obiectul actiunii de contencios administrativ il constituie:

a) anularea ori modificarea unui act administrativ de autoritate,

b) obligarea autoritatii administrative la rezolvarea unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege si

c) repararea pagubei ce a fost cauzata prin emiterea actului administrativ de autoritate ori prin refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.

Fata de aceste elemente, prin contencios administrativ se intelege activitatea de solutionare, cu putere de adevar legal, de catre instantele de contencios administrativ, competente, potrivit legii, a conflictelor juridice in care cel putin una din parti este un serviciu administrativ, iar conflictul juridic s-a nascut din adoptarea sau emiterea unui act administrativ de autoritate ori din refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.