Unii autori definesc notiunea de principiu constitutional prin prisma acelor legitati care stau, in general, la baza dreptului constitutional. Aici se are in vedere in primul rind legitatile suprastructurii politice a societatii, existenta si functionarea careia este conditionata de baza economica, precum si legitatile procesului si sistemului de conducere si in ultima instanta legitatile materiei juridice insasi. Astfel luind in considerare aceste teri legitati, care "conditioneaza definirea notiunii de principiu constitutional", acesta poate fi definit ca fiind "o legitate ciberneticasi politica obiectiv existenta, precum si o legitate a materiei juridice, care si-a gasit exprimare intr-un anumit sistem de institutii constitutionale, indreptate spre asigurarea liberei actiuni a acestei legitati." Incercarea de definire a conceptului de principiu contitutional, in literatura noastra de specialitate, au fost sporadice, autorii insistind mai mult pe analiza principiului ca atare. Prof. Romul Boila intelege prin principii de organizare ale statului "acele principii care servesc drept baza intocmirilor statuluisi prin aplicarea caror statul ia fiintaconcreta. Acest principiu determina totodata felul statului." In opnia autorului citat ar fi principiu constitutional: puterea suverana a natiunii, egalitatea in drepturi, reprezentanta nationala, responsabilitatea celor care lucreaza in numele statului, legalitatea, independenta judecatorului. In ceea ce priveste continutul principiului constitutional, acesta este deopotriva politic si juridic. Ele au un continut politic intrucit fixeaza directiile generale de exercitare a puterii politice. Continutul juridic este determinat nu numai de faptul ca se regasesc in constitutie, ci mai ales de gradul lor de obligativitate generala impus tuturor agentilor puterii prin prescriptiile pe care le contin. Principiile diriguitoare care stau la baza functionarii sistemului politic sint principiile cu un continut politico-juridic fundamental. Pe baza lor legiuitorul reglementeaza normativcele mai importante raporturi sociale, in primul rind cele ce privesc organizarea si exercitarea puterii, care consacra structura social-economica a societatii, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, organizarea si functionarea aparatului de stat. Aceste raporturi sociale dobindesc prin reglementarea lor de catre normele juridice fundamentale, potrivit principiului constitutional, caracterul de raporturi constitutionale. Este si firesc, deci, ca principiul constitutional sa aiba un continut politic bogat. Faptul ca sint inscrise intr-un act normativ, cum este constitutia, ca au datorita acestor consfintiri o forma juridica, nu poate aduce la concluzia ca aceste principii ca aceste principii au exclusiv un continut juridic. Continutul lor este complex, dat de interfernta politicului cu juridicul. Din cele cele mai vechi timpuri, intre politic si juridic, intre statdrept, a existat o legatura interconditionata. Se poate spune, chiar, ca atit statul cit si dreptul nu pot fi autonome. Statul lipsit de drept, ca si dreptul lipsit de stat, este un nonsens. In statele moderne se constata amplificarea raporturilor de interdependenta intre politica si drept. Prin intermediul dreptului, statul ca intitutie politica fundamentala a conducerii societatii, transpune deciziile politice in norme juridice, conferindu-le atributele autoritatii asigurate la nevoie prin forta sa de constringere. Dreptul cotine in acest context un rol deosebit de importantca act de conducere sociala, capatind un rol tot mai mare in concretizarea si infaptirea deciziilor politice. Prin functiile sale de reglare a vietii sociale, norma juridica traspune in practica prerogativele suverane ale puterii, da expresie vointei sale normative, actioneaza ca unul dintre factorii fundamentali care asigura manifestarea suveranitatii, ca atribut inalienabil al intreguluipopor. Principiile constitutionale suporta din plin influienta acestor interferente, vizibila mai ales la nivelul edictarii normelor politico-juridice fundamentale. Politicul confera principiului constitutionalvalente de directionare, de conducerela nivelul intregii societati. La rindul sau, juridicul, imprima principiului constitutional forta general obligatorie a normei juridice. In acest fel principiul constitutional va directiona o activitate de conducere intr-un domeniu concret al vietii sociale, prescriptiile sale avind caracter general-obligatoriu. Atit in doctrina de specialitate cit si in legislatia Republicii Moldova sint enuntate urmatoarele principii constitutionale: 1.principiul puterii suverane a poporului 2.principiul exercitariiputerii (principiul democratiei semireprezentative si democratiei semidirecte) 3.principiul separatiei puterilor 4.principiul pluralismului politic 5.principiul legalitatii 6.principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor fara nici o discriminare 7.principiul apararii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor 8.principiul autnomiei locale si al descentralizarii serviciilor publice 9.principii ale independentei justitiei 10.principiul statului de drept Aceste principii sint formulate si in constitutia Republicii Moldova. In prezenta lucrare vom examina citeva din aceste principii. 1) Principiul suveranitatii poporului Pentru a intelege mai bine esenta acestui principiu este necesar pentru inceput a vedea ce inseamna puterea deoarece are legatura cu principiul enuntat.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
