Capitolul 1: Istoria evolutiei societatii europene p. 2 Capitolul 2: Analiza societatii europene p. 4 2.1: Constituirea societatii europene p. 5 2.2: Reglementarea societatii europene p. 8 Capitolul 3: Concluzii p. 10 Bibliografie p. 11
Capitolul 1: Istoria evolutiei societatii europene Realizarea pietei interne si imbunatatirile pe care aceasta le aduce situatiei economice si sociale din Comunitate, necesita nu numai o inlaturare a barierelor din calea comertului, ci si o adaptare a structurilor de productie la dimensiunea comunitara. ,,In acest scop, este esential, ca acele societati a caror activitate nu este limitata la satisfacerea nevoilor pur locale, sa poata concepe si intreprinde reorganizarea activitatilor lor la scara comunitara"1. Pornind de la aceasta premisa, in 1958, cativa juristi francezi lanseaza ideea de Societate Europeana. Conceptul presupunea desfiintarea oricarei bariere pe care frontiera nationala o ridica in calea exercitarii aptitudinilor antreprenoriale si organizationale ale companiilor din fiecare stat membru, pentru a da esenta obiectivului privind utilizarea efectiva a resurselor din cadrul pietei interne. De fapt, noua entitate juridica presupunea o fizionomie proprie - nemaiintalnita - o societate europeana, care sa imprumute elemente din toate legislatiile si care sa fie comune si acceptate de catre toate statele membre. In 1967, Comisia Europeana infiinteaza un grup de experti2 pentru a studia problema si de a desena conturul unei eventuale propuneri, care sa acopere toate aspectele de drept, traditionale societatii. . Cu toate acestea , abia in 1970 apare prima propunere de regulament privind statutul Societatii Europene, care, reproduce in mare parte , forma sa intiala din 19673. In urmatorii ani , Comisia CEE revine asupra textului regulamentului prezentat Consiliului, propunand unele modificari, insa, de aceasta data, intervine problema implicarii angajatilor in organele de luare a deciziilor, astfel dezbaterile blocandu-se din nou. Acest aspect este iarasi pus in discutie in 1988 , in cadrul Memorandumului catre Parlamentul European, in care Comisia incepe sa faca presiuni pentru o solutie la problema de participare a angajatilor in diferite proceduri decizionale ale societatilor. Pe parcursul mai multor ani se incearca incurajarea institutiilor si statelor membre ale Uniunii Europene, sa isi armonizeze anumite aspecte din legislatiile nationale , in care societatile comerciale trebuie sa indeplineasca anumite conditii comune tuturor statelor membre. Aceasta armonizare a dreptului societatilor comerciale s-a realizat prin directive - lasand la latitudinea statelor anumite aspecte, obligatia acestora fiind teleologica. Astfel, in 1994, se adopta Directiva nr. 94/95/CE privind comitetele europene de intreprindere, care pune problema implicarii angajatilor intr-o noua dinamica pentru toate partile implicate sa gaseasca o solutie legislativa a problemei. In cele din urma, dupa 30 de ani de ezitari, in cadrul intrunirii Consiliului European la Nisa, sefii de stat si de guvern din UE, par sa fi ajuns la un compromis cu privire la aspectele sociale ale Societatii europene, dand astfel un nou impuls aprobarii statutului. Insa , avand in vedere ca Societatea Europeana era o solutie novatoare si din punct de vedere juridic, se impunea si o uniformizare a legislatiei europene in acest sens , dat fiind faptul ca asigurarea, in masura in care era posibil, a unitatii economice si juridice in cadrul Comunitatii era esentiala. In acest scop, s-a impus adoptarea unor dispozitii pentru crearea, alaturi de societatile reglementate de catre dreptul national specific, de societati ,care sa deruleze activitati in baza dreptului creeat de catre un regulament comunitar, direct aplicabil in toate statele membre.4 Dispozitiile unui astfel de regulament ar fi permis crearea si administrarea societatilor cu o dimensiune europeana, libere de obstacolele provenite din disparitate si din aplicarea teritoriala, limitata a dreptului national al societatilor comerciale.5 Astfel, desi a parcurc un drum anevoios, edictarea in 2001 a reglementarilor cu privire la statutul Societatii Europene , raspunde unei nevoi, pentru ca nu doar barierele din calea comertului se impun a fi inlaturate, dar si structurile de productie trebuie adaptate la dimensiunea Comunitatii, in acest fel sa poata fi posibila crearea si functionarea unor societati de dimensiune europeana. Ideea regulamentului este de a desprinde aceasta creatie de drept comunitar de radacinile nationale si a o lasa sa evolueze intr-un cadru comunitar unic. In acest scop, trebuie mentionat faptul ca regulamentul se preocupa de reglementarea completa a unei societati de tip societate pe actiuni (cu raspundere limitata emitenta de titluri negociabile). Asadar, 08 octombrie 2001 , este data la care Consiliul adopta , dupa multi ani de negocieri si dezbateri , Regulamentul nr.2157/2001/CE, privind statutul societatii europene precum si Directiva nr. 86/2001/CE privind completarea statutului Societatii Europene in ceea ce priveste implicarea angajatilor. Astfel, prin adoptarea acestor doua acte normative, se pun bazele juridice ale Societatii Europene, iar importanta lor este deopotriva egala, deoarece se completeaza reciproc, iar dispozitiile pe care le prevad se aplica simultan.
A. Lucrari cu caracter general: 1. Carpenaru S. D. ,,Tratat de drept comercial roman", editura UNIVERSUL JURIDIC, editia 5, anul 2016 B. Legislatie: 1. Legea nr. 31/1990 2. Regulamentul nr. 2157/2001 C. Surse Internet: 1. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/1 2. www.avocatnet.ro. 3. www. europa.ro;
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).