Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene sau Consiliul de Ministrii este institutia Uniunii Europene care reprezinta direct statele membre si in care participa fiecare - prin reprezentanti la sedintele care se tin, de obicei la Bruxelles. Conform Tratatului Comunitatii Europene, Consiliul Uniunii Europene a fost creat pentru a asigura coordonarea politicilor economice generale pentru a actiona ca organ de luare a deciziilor si pentru a defini operatiile de management general ale Comisiei. Aceste atributii confera Consiliului rolul de principal organism de luare a deciziilor.

Consiliul Uniunii Europene are menirea de a reprezenta statele membre in structurile comunitare, in politica externe si de securitate comuna si domeniul justitiei si al afacerilor interne, art. 203 alin. 1 din Tratatul CE stabilind de altfel: ”Consiliul este format din cate un reprezentant al fiecarui stat membru la nivel ministerial, abilitat sa angajeze guvernul acestui stat membru”.

In anii '70 pentru a corecta tendinta Consiliului de Ministri de a fi un forum pentru negocierea exclusiva a problemelor legate de interesele nationale specifice, s-a impus instaurarea unei autoritati politice. Initial, Monnet a propus ca institutia sa fie Guvernul European Provizoriu. Ideea sa viza inlocuirea situatiei in care ministrii actionau in Consiliu pe baza instructiunilor nationale, cu o alta noua, in care ei sa primeasca instructiuni de la o sursa comuna - un organ compus din superiorii lor politici. Nu s-a acceptat propunerea lui Monnet privind titulatura noii institutii, dar in schimb a fost preluata partea referitoare la atributii si reprezentare. S-a ales denumirea de Consiliul European a carui prima intrunire s-a realizat in anul 1975. Actul Unic European va specifica necesitatea a cel putin doua intruniri pe an ale sefilor de stat si de guvern din tarile Comunitatii, membri de drept in Consiliului European. Tratatul de la Maastricht a oficializat rolul Consiliului European, prevazut: sa furnizeze Uniunii Europene impulsul necesar dezvoltarii si sa defineasca respectivele directii generale de evolutie politica. Printr-o decizie proprie din 8 noiembrie 1993, el a decis sa se intituleze “Consiliul Uniunii Europene”. Consiliul este principalul titular al puterii de decizie al Comunitatii, fara sa functioneze ca un guvern national.

Consiliul, a carui organizare si competente suntstabilite in art. 202 – 210 din Tratatul CE, indeplineste functia puterii legislative si dispune totodata de competente executive. Reprezententii guvernelor statelor membre in Consiliul Uniunii europene sunt agenti ai Comunitatii in sensul strict al cunantului, desi ei se bucura in timpul exercitarii functiei lor de privilegiile, imunitatile sau facilitatile care sunt acordate acestora.

Compozitia Consiliului Uniunii Europene este variabila, ea depinzand de problemele care se dezbat conform ordinei de zi, ministrii de externe nefiind doar ei reprezentanti ai guvernelor statelor membre. Se pot distinge trei componente ale Consiliului Uniunii Europene, in functie de problemele dezbatute:

a) Consiliul General, care dezbate problemele ce nu au un character ethnic limitat la anumite sectoare si in care guvernele sunt reprezentate de ministrii de externe;

b) Consiliile Specializate, in care guvernele sunt reprezentate de ministrii din diferite domenii ( indeosebi cei de finante);

c) Consiliile conjuncte, numite si “jumbo”, care reunesc ministrii din mai multe domenii de activitate, cand se discuta atat aspecte cu character general cat si aspecte tehnice.

Potrivit declaratiei nr. 3 care figureaza in Actul final al conferintei de la Maastricht, Consiliul Uniunii Europene trebuie sa aiba in component ape ministrii de externe si de finante atunci cand hotaraste in material capitalurilor si a platilor, precum si a politicii economice si monetare. In practica activitatii Consiliul Uniunii Europene, el isi desfasoara lucrarile in prezenta ministrilor de externe, atunci cand se iau hotarari cu privire la politica externa si de securitate comuna, iar cand problemele dezbatute privesc cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne sunt prezenti ministrii de justitie si de interne.

Tratatul CE prevede posibilitatea Consiliului Uniunii Europene de a se reuni la nivelul sefilor de state sau de guverne cand, potrivit art. 122, paragraful 2 (TCE ), urmeaza sa se hotarasca cu privire la incetarea perioadei de derogare acordata unui stat membru in material introducerii monedei unice.

Comunitatea se bazeaza pe cei trei piloni. In interiorul pilonului unu deciziile se realizeaza prin patru clase legislative din categoriile:

a) Reglementari, cu aplicabilitate generala in toate statele membre sau regulamente. Acestea sunt acte de aplicabilitate directa, prioritar in raport cu normele interne ale statelor membre. Ele nu trebuie confirmate de parlamentele nationale pentru a avea efect legal. Daca intervine un conflict intre reglementare si legea nationala prevaleaza reglementarea.

b) Directive, obligatorii pentru statele membre in privinta rezultatului de obtinut intr-o perioada data, dar care lasa metoda de implementare la latitudinea guvernelor nationale. Sunt acte prioritare fata de legislatia interna dar nu se aplica direct ci prin intermediul unui act intern de implementare pe care statele membre sunt obligate sa il adopte.

c) Decizii, obligatorii in intregime pentru cei carora le sunt adresate, fie acestia state membre, companii sau persoane fizice. Sunt acte juridice de aplicabilitate imediata si directa.

d) Recomandari sau avize care nu sunt obligatorii, ci reprezinta doar punctul de vedere al Comunitatii. Sunt acte cu caracter consultative, in afara de cele de conformare.

Presedintia Consiliului Uniunii Europene se exercita prin rotatie de fiecare stat membru al acestuia, pe o perioada de sase luni, conform ordinii stabilite de art. 203 alin. 2 al Tratatului CE, evitandu-se ca noii membrii sa ajunga prea repede la exercitarea acestei functii, iar pe de alta parte permitand o alternanta intre statele mari si cele mici.

Presedintele Consiliului Uniunii Europene are nu numai un rol ethnic de pregatire a lucrarilor, ci si un important rol in procesul de luare a deciziilor. Statul care exercita presedintia exercita in acelasi timp, prin reprezentantii sai, conducerea tuturor organelor comunitare de natura interguvernamentala – Consiliul European, COREPER, grupele de experti. Presedintele Consiliului Uniunii Europene are urmatoarele atributii:

a) stabileste calendarul presedintiei;

b) convoaca Consiliului Uniunii Europene;

c) stabileste ordinea de zi provizorie;

d) urmareste realizarea consensului in interiorul Consiliului Uniunii Europene;

e) reprezinta Consiliului Uniunii Europene in relatiile cu alte institutii comunitare, indeosebi cu Parlamentul European.

f) Conduce actiunile externe ale Comunitatii