Conflictul Interetnic

Virulenta nationalismului ca ideee politica si interesul crescut al acelor forte politice care se bazeaza pe aceasta idee poate fi explicat prin trei grupe de factori:

1. mostenirea istorica

2. curente socio-economice si schimbari politice

3. manipulare politica

1. Mostenirea istorica este un element crucial al politicului, mai ales in Europa centrala si de Est. Cresterea nationalismului, formele pe care le ia si conflictele pe care le genereaza sunt in mare masura determinate de mostenirea istorica specifica a regiunii in cauza. Traditia nationalismului in Europa centrala si de est a fost moderarta de mai multi factori: dominatie straina indelungata, process interupt de formare a statului, insecuritate nationala si conflicte, antipatii si resentimente entice, religioase, politice, mituri nationale si o istorie de reguli autoritare. O interpretare selective a mostenirii istorice ar servi unor interese importante. Trecutul e o sursa de inspiratie si consolare, plin de lectii si avertismente, incidente si adevaruri absolute. Nationalismul foloseste politici simbolice: el simplifica si obscurizeaza realitatea, cere si da raspunsuri usoare, foloseste miturile collective. Bulgaria duce dupa ea "nefericita soarta istorica de a fi bariera care a tinut musulmanii afara din Europa, ce era sa duca la conflicte intre bulgari si etnicii turci din Bulgaria". Ei au salvat Europa de musulmani, la fel cum au facut-o si croatii, polonezii, maghiarii, moldovenii si chiar sarbii .

Mai mult la anumite momente de schimbari radicale, istoria ofera simboluri si ritualuri ce ajuta la creerea unui sentiment de identitate si securitate. Istoricul polonez Jerrzy Jedlicki spunea ca: "evolutia noastra prezenta nu e mai putin conservativa decat e radicala, si e ca o privire ce se uita in ambele directii - in viitor si in trecut". Aceasta privire in trecut nu gaseste in societatile post comuniste prea multe exemple de toleranta si democratie.

Multi din eroii nationali creditati cu contributii incontestabile la istoria natiunilor nu prea sunt distinsi prin aceste caracteristici. Au existat moderati printre ei, nationalisti conservatori ai secolului 19 ca maghiarul Istvan Szecheny, cehoslovacul Joseph Tiso, romanul Ion Antonescu. In primul rand, aceste figure istorice au insemnat lucruri diferite pentru oameni diferiti. Ei sunt eroi nationali in adevaratul sens al cuvantului, parte a mostenirii a grupului etnic dominant in societate. Numele lor au fost deseori associate insa cu actiuni de suprimare a minoritatilor entice si politice si entice. In al doilea rand rand acesti lideri istorici au fost idolatrizati de diferiti oameni pentru motive diferite. Tiso de exemplu nu este tinut minte pentru colaborarea cu nazistii si antisemitsmul lui, ci pentru faptul ca numele lui e legat de istoria independentei poporului sau. In al treilea rand, aceasta idolatrizare a acestor figuri istorice nu a fost facuta oficiala, dar situatia se schimba. Ion Antonescu a fost executat de fortele de ocupatie sovietica, in 1946, iar dupa 1989 a fost onorat de frontal salvarii nationale. In al patrulea rand, comparat cu figurile politice proeminente, importanta istorica a acestor figuri istorice e mai putin relevanta. Locul proeminent al istoriei in interesul societatii si discursuri politice e mai mult decat un simplu simptom al virulentei gandirii nationaliste. Istoria a fost manipulata, distorsionata si suprimata de conducatorii comunisti si de predecesorii lor. In acest sens revolutia de la 1989 a fost un moment de revelatie, unul de adevar.

2. Curente socio-economice si schimbari politice. Nationalismul in societatile post comuniste nu poate fi explicat doar de acesti factori istorici, de aceasta traditie bogata de mitologie nationala colectiva si reguli autoritare. Circumstantele actuale joaca un rol crucial atat in perioadele de schimbari rapide si drastice, in general, cat si in curentele politice si situatia socio-economica in centrul si sud estul europei, in particular. Aceste circumstante determina diferitele forme de nationalism in grupurile dominante in societate cat si in grupurile entice minoritare, care dupa secole de dominatie comunista cauta oportunitati sa-si exprime constiinta lor nationala. Sentimentul dominant e cel de insecuritate si neincredere in societatile traditionale si inchise in momentele de schimbari radicale. Acolo unde egalitarismul, inactivitatea si docilitatea au fost incurajate oficial mult timp, acum, responsabilitatea si initiativa individuala, nivelul de inegalitate sunt standardele ce se impun. Acum opozitia, deschiderea si criticismul tind sa devina o noua morala. In Polonia, un sondaj de opinie in 1990 releva faptil ca 80% din chestionati si-au definit situatia economica ca proasta. Frustrarea economica e cruciala si e un factor ambivalent ce face sa renasca politica nationalista in centrul si estul europei. Criza economica tot mai adanca si mai continua , reformele economice si lipsa de perspecticva pentru mari grupuri ale societatii au subminat legitimitatea scopurilor si obiectivelor socio-economice a guvernelor post-comuniste. Aceasta are ca impact crestera posibilitatii ca altii sa mobilizeze aceste sentimente de frustrare si insatisfactie. Nationalismul e incurajat atat de sentimental de discriminare economica cat si de sentimental ca unul e obligat sa faca o contributie disproportionata la dezvoltarea altor regiuni. Frustrarea economica ca o sursa a nationalismului si intolerantei fata de etniile minoritare, nu e doar o problema izolata, ci