Conceptul și Garanțiile Legalității și ale Ordinii Legale

Legalitatea este una din principalele notiuni atât în teoria statului, cât si în teoria dreptului. Însemnătatea legalităsii e determinată de faptul că ea este strâns legată cu asa institutii si părti ale vietii politice si juridico-statale a societătii cum sunt: functiile statului, formele de realizare a dreptului, democratia, drepturile, libertătile si obligatiunile personale, etc.

Termenul de legalitate (din limba franceză legalite) presupune caracterul a ceea ce este legal, conform cu legea; pricipiu potrivit căruia toate organele si organizatiile de stat sau obstesti si cetătenii sunt obligati să respecte, în activitatea lor legea. A intra în legalitate înseamnă a se conforma legilor în vigoare. Organizarea unui stat pe bază de legi; ansamblul legilor unei tări.

Legalitatea este principiu al vietii sociale si de stat, care constă în îndeplinirea exactă, neabătută si uniformă a normelor juridice de către tosi participantii la relatiile socciale (subiectii de drept); el presupune lupta continuă cu încălcările de drept si neadmiterea samovolniciei în viata socială. Acest principiu poate fi exprimat astfel: respectă legea oricine ar fi, orice ai face si oriunde te-ai afla – regulă adresată tutror subiectilor de drept. Împiedică consolidarea legalitătii încălcările suprematiei legii, egalitătii tutror în fata legii, echitătii sociale, precum si neajunsurile în activitate a organelor de ocrotire a normelor de drept, nivelil scăzut al culturii juridice a cetătenilor etc.

Despre legalitate au fost scrise mai multe lucrărisi, respectiv, există mai multe definitii ale legalitătii, însă toate eu un element comun, specific legaitătii, si anume: respectarea strictă si uniformp, executarea normelor juridice de către participanti la relatiile sociale. Acest element este caracteristic legalitătii pentru orice etapă istorică de dezvoltare, care capătă un anumit continut si se exprimă în diverse forme.

Legalitatea este proclamată si foarte întărită în legislatie (inclusiv în Legea Fundamentală a statului nostru) în calitate de principiu, cerintă de a respecta prevederile legale si este adresată participantilor în relatiile sociale. Totodată, legalitate se manifestă într-un comportament concret concret al subiectilor respectivi, adică devine o metodă a activitătii lor. Ca rezultat, apare regimul vietii sociale, care se exprimă prin faptul că majoritatea participantilor la relatiile sociale respectă si execută prevederile legale. Chiar cea mai perfectă lege este viabilă numai atunci, când ea se execută, când influientează asupra relatiilor sociale, asupra constiintei si comportamentului oamenilor. Anume aceasta este acea latură a dreptului, care este legată de viata legii, de aplicabilitatea ei si se caracterizează cu notiunea de „legalitate”.

În acelasi timp, notiunea de legalitate nu trebuie confundată cu asa categorii juridice ca: rezultatul dreptului, comportament legal, raport juridic, eficacitatea dreptului etc. Legalitatea este o notiune mai largă, complexă, care include toate laturile activitătii dreptului; ea reglementează viata socială în general. Notiunea de legalitate fixează dependentile sociale necesare atât în interiorul dreptului, care examinează legalitate din punct de vedere al reglementării normative, cât si între drept si vointă de stat realizată prin comportamentul oamenilor, ei exprimându-si astfel atitudinea fată de drept.