Conceptul de stat și procesul formării statelor moderne în spațiul european

Extras din referat Cum descarc?

Din punct de vedere semantic cuvantul stat vine din verbul latin statuo = a pune, a aseza, a intemeia. Sintagma ,,Status civitas" in Imperiul Roman exprima modul de guvernare a Cetatii. Romanii au acordat cuvantului ,,status" o semnificatie politica, adaugandu-i determinativul ,,res publica" = lucru public, ideea de conducere a vietii publice sau a statului. 
Grecii foloseau denumirea de ,,polis" = cetate si ,,politeia" = forma de organizare, pentru acelasi tip de organizare politica a unei colectivitati umane. 
Statul antic se caracteriza prin confuzia intre monarhul ereditar si prerogativele sale de conducere pe care le detinea ca bunuri personale, prin centralizarea excesiva a puterii si prin metode despotice de guvernare. Statul grec antic si Imperiul Roman de Apus au disparut.
Statul Roman a decazut in secolul V sub presiunea atacurilor succesive a unor puternice popoare migratoare foarte bine organizate din punct de vedere militar, dar inferioare cultural si spiritual fata de civilizatia romana. In locul puterii publice si a statului roman au aparut o puzderie de cvasiregate, independente unele de altele. Conducerea vietii publice a fost preluata de cvasiautoritati patriarhale. 
Un rol important in pastrarea elementelor gandirii filozofice si politice grecesti -  prelatii lacasurilor sfinte din Orientul Mijlociu, care au salvat scrierile antichitatii. 
In intreg Evul Mediu, lipsa unui concept care sa defineasca continutul si esenta statului, distinct de termenul larg folosit inca din secolul al XIII-lea de ,,regere" = a guverna, a axat preocuparile doctrinarilor, incepand cu Sfantul Augustin si Thoma de Aquino pe explicarea fundamentelor teoretice si ale aplicatiilor practic-politice ale termenului de guvernare (regimen), ratiune de stat, dominatie, conducere, fie din perspectiva evanghelizarii, fie din cea a afirmarii puterii laice. Daca pe parcursul Evului Mediu propriu-zis (sec. X-XIII) Biserica isi arogase puterea de organizare si disciplinare sociala (Apusul Europei), spre sfarsitul Evului Mediu asistam la transformarea societatii bazata pe principii de morala crestina -  societate organizata progresiv pe principii politice laice. 
Machiavelli folosea pentru prima data termenul de stat intr-un sens modern in lucrarea ,,Principele" scrisa in 1513 si publicata la Roma in 1532.
In acceptia data de Machiavelli si contemporanii sai, cuvantul stat are la origine termenul latin status. In documentele de cancelarie cuvantul status era folosit in mod curent, dar in intelesul de stare sociala. Un astfel de document a fost dat de Vladislav, domnitorul Tarii Romanesti la 20 ianuarie 1368, prin care a instituit o serie de privilegii negustorilor brasoveni.
Notiunea de ,,stat", ca forma institutionala de organizare si exercitare a puterii politice, s-a desprins din notiunea de ,,regimen" (a guverna). 
Aparitia statului a fost precedata de diferite forme de organizare sociala la care s-a recurs instinctiv, natural, din cerinta resimtita de indivizii izolati de a se adapta unui mediu natural, ostil fiecarei fiinte umane. Organizati apoi social, evident in forme rudimentare, indivizii component ai unui grup determinat au trebuit sa se adapteze unui mediu intercomunitar, alaturi de o diversitate de grupuri sociale si formate dupa aceleeasi reguli. Acest nou tip de adaptare se deosebeste fundamental de adaptarea indiviziilor primari la mediul natural inconjurator.
Numeroase studii antropologice pun in evidenta existenta unor popoare primitive care desi aveau un anumit grad de organizare sociala dispusa ierarhic, nu au cunoscut institutia statului.
In Evul Mediu pentru stat se folosea termenul de regat, tara, principat sau republica, notiuni care exprimau ideea de intindere a teritoriului statal si ideea de putere a regelui, principelui sau, dupa caz, a corpului politic local de a comanda si de a cere sa li se dea ascultare.

Fisiere in arhiva (1):

 Conceptul de stat si procesul formarii statelor moderne in spatiul european.docx

Bibliografie

1. Cristian Ionescu, Drept Constitutional si Institutii Politice I -  Manual de Studiu Individual, Bucuresti, 2012;
2. Cristian Ionescu, Tratat de Drept Constitutional Contemporan, editia a II a, Bucuresti, 2008;
3. http://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.page?den=act2_1&par1=1#t1c0s0sba2 
4. https://www.academia.edu/25905820/DREPT_CONSTITUTIONAL_SI_INSTITUTII_POLITICE 
5. https://lege5.ro/gratuit/gmytgnbtheya/conceptul-de-stat-si-procesul-formarii-statelor-moderne-in-spatiul-european-drept-public-hamangiu?dp=gi3tkojsgyzdioa