Complicitatea

a) Notiune si caracterizare

Sediul materiei este art. 26 din actualul Cod penal, care prevede: ,,Complice este persoana care, cu intentie, ajuta sau inlesneste in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala." Este, de asemenea, complice persoana care promite, inainte sau in timpul savarsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savarsirea faptei promisiunea nu este indeplinita. Noul Cod penal a preluat in art. 40 acelasi text, fara modificari, mentinand astfel definitia complicitatii. Asadar, atat in conceptia actualului Cod penal, cat si in cea a noului Cod penal, complicitatea este o forma de participatie penala ce consta in fapta persoanei care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod, inclusiv prin pro-misiunea de a tainui bunurile provenite din savarsirea faptei sau de a favoriza pe infractor, chiar daca, dupa savarsirea faptei, promisiunea nu este indeplinita. Ceea ce caracterizeaza deci complicitatea, in raport cu celelalte forme de participatie penala, este caracterul sau de contributie indirecta, mediata la savarsirea infractiunii. Complicele nu determina, nici nu realizeaza in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala, ci ii inlesneste autorului aceasta realizare, facand, prin sprijinul pe care il da, ca acesta sa savarseasca mai usor, mai repede si mai sigur fapta incriminata. In raport cu autoratul sau cu instigarea, complicitatea apare deci ca o participatie secundara, accesorie. Fiind o contributie la savarsirea faptei, complicitatea se insereaza insa in antecedenta cauzala a acesteia, alaturi de celelalte contributii, atragand calitatea de participant a complicelui. In ipoteza in care autorul comite o fapta mai grava decat aceea referitor la care s-a inteles cu complicele, acesta nu va raspunde pentru fapta mai grava, ci doar pentru aceea la care a intentionat sa-i dea ajutor autorului.

Solutia isi are ratiunea, in acelasi text al art. 28 alin.2 C.pen., potrivit caruia circumstantele privitoare la fapta se rasfrang asupra participantilor numai in masura in care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut. Raspunderea penala a complicelui pentru o fapta mai grava a autorului ar putea fi antrenata, potrivit tezei finale a textului sus-mentionat, in cazul in care s-ar dovedi ca el, in momentul in care a dat ajutorul, a prevazut posibilitatea comiterii unei fapte mai grave de catre

autor. In ipoteza contrara, in care autorul savarseste o fapta mai putin grava decat cea care a facut obiectul intelegerii, complicele va raspunde pentru fapta savarsita de autor.

b) Conditii de existenta

1. Subiectul. Complice poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale pentru a fi subiect activ al infractiunii. Nu sunt necesare indeplinirea unor conditii speciale, existenta anumitor calitati, complice putand fi orice persoana, inclusiv in cazul infractiunilor proprii. La savarsirea unei infractiuni isi pot da contributia unul sau mai multi complici, in functie de complexitatea faptei prevazute de legea penala, fie ca este vorba de infractiuni cu autor unic, fie ca sunt infractiuni cu pluralitate naturala sau constituita de subiecti activi. Fiecare complice isi aduce, in acest caz, propria contributie prin ajutorul dat la savarsirea infractiunii.

2. Latura obiectiva. Sub raportul laturii obiective, pentru existenta complicitatii, trebuie sa fie indeplinite trei conditii principale:

a) sa se fi savarsit in mod nemijlocit, de catre o alta persoana (autor), o fapta prevazuta de legea penala, in forma infractiunii fapt consumat ori a unei tentative pedepsibile;

b) sa se fi efectuat de catre complice acte de inlesnire sau de ajutor la savarsirea acelei fapte. Actele de ajutor, de sprijin sau de inlesnire trebuie sa se refere fie la realizarea laturii obiective a infractiunii de catre autor (complicitate materiala), fie la realizarea laturii subiective a infractiunii (complicitate morala);

c) contributia complicelui sa fie efectiva, adica sa fi folosit in fapt la savarsirea de catre autor a actiunii sau inactiunii respective. In cazul in care ajutorul sau sprijinul nu ajunge sa fie dat, deoarece complicele a fost impiedicat ori daca acest ajutor sau sprijin dat de complice nu este folosit de autor, intrucat este apreciat impropriu ori de prisos, activitatea desfasurata de complice ramane o simpla tentativa de complicitate, fara semnificatie juridica penala. Asa cum s-a aratat in literatura de specialitate si cum a confirmat jurisprudenta, contributia materiala a complicelui trebuie sa fie considerata efectiva chiar daca nu a fost folosita la savarsirea faptei, deoarece orice contributie materiala indeplineste totdeauna si rolul de contributie morala, intarind hotararea autorului de a savarsi fapta.

3. Latura subiectiva. Sub aspect subiectiv, complicitatea consta intr-un sprijin dat cu intentie directa sau indirecta la savarsirea faptei prevazute de legea penala. Autorul, insa, poate savarsi fapta, fie cu intentie, in care caz va exista participatie proprie, fie din culpa sau fara vinovatie, situatie in care va exista participatie improprie.

Este irelevant pentru existenta complicitatii daca intre autor si complice a existat sau nu o intelegere prealabila. De asemenea, tot irelevant este daca, in momentul savarsirii faptei, autorul a cunoscut cine este complicele care l-a ajutat. In ipoteza existentei unei intelegeri prealabile intre autor si complice, aceasta releva premeditarea in savarsirea faptei, imprejurare care va spori

incarcatura de pericol social a faptei, urmand ca de aceasta sa se tina seama la individualizarea pedepsei.

Este necesar si suficient ca complicele sa actioneze cu intentie, fiindca nu poate exista complicitate din culpa. Daca prin actele sale savarsite din culpa, o persoana contribuie la savarsirea tot