Extras din referat

Competenţele autorităţilor administraţiei publice

Prin competenţă se înţelege ansamblul atribuţiilor stabilite de Constituţie şi de legile care conferă autorităţilor administrative drepturi şi obligaţii de a duce în nume propriu, în realizarea puterii publice şi sub propria responsabilitate, o activitate de natură administrativă.

În vederea asigurării serviciilor publice de interes local, autorităţile administraţiei publice locale exercită, în condiţiile legii, competenţe exclusive, competenţe partajate şi competenţe delegate.

Competenţele delegate sunt competenţele atribuite prin lege autorităţilor administraţiei publice locale, împreună cu resursele financiare corespunzătoare, de către autorităţile publice centrale, pentru a le exercita în numele şi în limitele stabilite de către acestea.

Competenţele exclusive sunt competenţele atribuite prin lege autorităţilor administraţiei publice locale de realizarea cărora acestea sunt responsabile.

Competenţele partajate sunt competenţele exercitate de către autorităţile administraţiei publice locale, împreună cu alte niveluri ale administraţiei publice (judeţean sau central), cu o separare clară a finanţării şi a puterii de decizie pentru fiecare responsabil în parte.

În literatura juridică s-a făcut o altă clasificare a competenţei organelor administrative:

• competenţa legată;

• competenţa cu drept de apreciere sau (putere discreţionară), a administraţiei publice;

Una din cele mai discutate probleme ale dreptului administrativ, din toate timpurile este “puterea discreţionară“. Prin aceasta, se înţelege facultatea pe care le-o dă legea de a alege, după aprecierea lor (administratorului/judecătorului), între mai multe soluţii aplicabile la cazul concret. Această noţiune nu este discutată numai la noi, ci şi în alte state: Franţa, Germania. Puterea discreţionară a administraţiei publice se află în strânsă legătură cu oportunitatea.

Autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor şi oraşelor exercită competenţe partajate cu autorităţile administraţiei publice centrale privind:

a) alimentarea cu energie termică produsă în sistem centralizat;

b) construirea de locuinţe sociale şi pentru tineret;

c) învăţământul preuniversitar de stat, cu excepţia învăţământului special;

d) ordinea şi siguranţa publică;

e) acordarea unor ajutoare sociale persoanelor aflate în dificultate;

f) prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă la nivel local;

g) serviciile de asistenţă medico-socială adresate persoanelor cu probleme sociale;

h) serviciile de asistenţă socială cu caracter primar pentru persoane cu dizabilităţi;

i) serviciile publice comunitare pentru evidenţa persoanelor;

j) administrarea infrastructurii de transport rutier de interes local la nivelul comunelor;

k) alte competenţe stabilite potribit legii.

Autorităţile administraţiei publice de la nivelul judeţelor exercită competenţe partajate cu autorităţile de la nivelul administraţiei publice centrale privind:

a) administrarea infrastructurii de transport rutier de interes judeţean;

b) învăţământ special;

c) serviciile de asistenţă medico-socială adresate persoanelor cu probleme sociale;

d) serviciile de asistenţă socială cu caracter primar şi specializate pentru protecţia copilului;

e) serviciile de asistenţă socială specializate pentru persoane cu dizabilităţi;

f) serviciile publice comunitare pentru evidenţa persoanelor;

g) alte competenţe stabilite potrivit legii.

Autorităţile administraţiei publice locale exercită competenţe delegate de către autorităţile administraţiei publice centrale privind plata unor alocaţii şi a unor îndemnizaţii pentru copii şi adulţi cu dizabilităţi.

REGULI DE COMPETENŢĂ

Determinarea competenţei

Prin competenţă se înţelege ansamblul drepturilor şi obligaţiilor care revin unei autorităţi a administraţiei publice sau unui funcţionar public, acordate de lege, şi limitele exercitării lor, pentru a face anumite acte administrative.

Competenţa autorităţilor de a emite diferite acte administrative rezultă din Constituţie, legi sau alte acte normative. De exemplu, atribuţiile primarului sunt prevăzute în Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.

Importanţa deosebită care se acordă regulilor de competenţă provine din faptul că repartizarea atribuţiilor între autorităţile publice stă la baza însăşi a organizării constituţionale şi administrative; în democraţie nu este posibil ca o decizie să fie luată de o altă autoritate decât cea pe care poporul suveran a desemnat-o direct ori indirect.