Competența materială în materie civilă

Codul de procedura civila debuteaza prin a se referi, chiar in primele sale articole, la regulile de competenta. Aceasta reglementare apare fireasca daca tinem seama de importanta regulilor procedurale prin intermediul carora se statornicesc atributiile instantelor judecatoresti. Intr-adevar, in cazul declansarii unui litigiu, prima problema care trebuie rezolvata de reclamant sau de avocatul acestuia este aceea de a determina instanta competenta. Si de aceea, in dreptul anglo-saxon, de pilda, problema determinarii competentei este una dintre cele mai importante si complexe, astfel ca, in aceasta materie, doar avocatii cei mai experimentati pot fi la adapost de orice greseala. Codurile moderne, desi acorda aceeasi importanta majora problemelor de competenta, incep printr-o prezentare generala a principiilor de baza ale procedurii judiciare. Este tendinta tuturor codurilor moderne, tendinta care a inceput o data cu adoptarea Codului civil german de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Proiectul viitorului nostru cod de procedura civila va trebui sa urmeze aceeasi tendinta.

Prin competenta, in general, se desemneaza capacitatea unei autoritati publice sau a unei persoane de a rezolva o anumita problema. Conceptul de competenta este de ampla utilizare in limbajul juridic, mai cu seama in domeniul procesual. In dreptul procesual civil, prin competenta intelegem capacitatea unei instante de judecata de a solutiona anumite litigii sau de a rezolva anumite cereri.

Cazurile si conditiile in care o instanta judecatoreasca are indreptatirea legala de a solutiona o anumita cauza civila se determina prin intermediul regulilor de competenta. Legislatia noastra foloseste criterii diferite pentru determinarea competentei instantelor judecatoresti. Pe de alta parte, trebuie sa precizam ca nu toate litigiile civile sunt de competenta instantelor judecatoresti. Exista litigii care se solutioneaza de alte autoritati statale sau de alte organe decat instantele judecatoresti.

2. Formele competentei

O problema de mare importanta ce se poate ivi in legatura cu sesizarea unui organ de justitie este aceea de a determina daca litigiul respectiv intra sau nu in sfera de activitate a autoritatii judecatoresti sau dimpotriva a altor autoritati statale. O atare delimitare se poate realiza prin intermediul regulilor de competenta generala. Dupa ce se stabileste ca o anumita cauza civila intra in sfera de activitate a autoritatii judecatoresti este necesar sa precizam care anume dintre diferitele instante are caderea de a solutiona cauza respectiva. Delimitarea activitatii instantelor judecatoresti, intre ele, se realizeaza prin intermediul regulilor competentei jurisdictionale. Competenta jurisdictionala prezinta la randul sau doua forme: competenta materiala sau de atributiune si competenta teritoriala.

In raport cu natura normelor de competenta aceasta poate fi impartita in competenta absoluta si competenta relativa. Aceasta clasificare, bogata in semnificatii procedurale, este o consecinta fireasca a diviziunii legilor in imperative si dispozitive. Analiza concreta a textelor procedurale privitoare la atributiile instantelor judecatoresti ne obliga la o cercetare preliminara a competentei instantelor judecatoresti. Dispozitiile legale privitoare la competenta generala a instantelor judecatoresti nu se regasesc insa in Codul de procedura civila.

In cadrul competentei materiale se distinge competenta materiala functionala, care se stabileste dupa felul atributiilor jurisdictionale ce revin fiecarei categorii de instante si competenta materiala procesuala, care se stabileste in raport de obiectul, valoarea sau natura litigiului dedus judecatii.

Vorbind de competenta teritoriala, distingem intre competenta teritoriala de drept comun, competenta teritoriala alternativa si competenta teritoriala exclusiva, dupa cum cererea se introduce la instanta de drept comun din punct de vedere teritorial, reclamantul avand posibilitatea alegerii intre mai multe instante deopotriva competente sau cererea trebuie introdusa numai la o anumita instanta.

Dupa cum normele care le reglementeaza au caracter imperativ sau dispozitiv, se distinge clasificarea in competenta absoluta si competenta relativa,. Au caracter imperativ normele de competenta generala, normele de competenta materiala si cele de competenta teritoriala exclusiva, iar caracter dispozitiv normele de competenta teritoriala de drept comun si alternativa.

1. CODUL DE PROCEDURA CIVILA

2. IOAN LES - Comentariile Codului de procedura civila, vol.I, Editura "ALL BECK" , Bucuresti 2001

3. VIOREL MIHAI CIOBANU - Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol.I, Editura << National >>, Bucuresti 1996,

4. ION DELEANU - Tratat de procedura civila, vol.I, Editura << Servo-Sat >>, Arad, 2000, pag. 364

5. GABRIEL BOROI - Codul de procedura civila, comentat si adnotat, vol. I, Editura <<All Beck >>, Bucuresti, 2001, pag.28

6. IOAN LES - Dictionar de drept civil ;

7. ION DELEANU, SERGIU DELEANU - Mica enciclopedie a dreptului. Adagii si locutiuni latine in dreptul romanesc, Editura << Dacia >>, Cluj, 2000, pag.218.