Comisia europeană

Comisia europeana este organul executiv al Uniunii Europene, avand rolul de a intocmi proiecte de legi si de a monitoriza aplicarea acestora. Comisia este un organ al Comunitatilor Europene, independent de statele membre, avand deci un caracter cu adevarat supranational. Sediul Comisiei: Berlaymont, Bruxelles Comisarii actioneaza exclusiv la dispozitia Uniunii si nu a tarilor de origine.

Principalul rol a Comisei este aparatoarea tratatelor fiind dotata cu putere de initiativa legislativa si de executie, rol de punere in executare a politicilor comunitare.

Prezinta urmatoarele trasaturi definitori:

- in cadrul "triunghiului institutional" Consiliu (reprezentand statele membre la nivelul ministrilor sau pentru Consiliul European, la nivelul sefilor de stat sau de guvern), Parlament European (democratic ales, cu rol legislativ, Comisia reprezinta interesul general al Comunitatilor, fara ignorarea intereselor statelor membre, in cadrul procesului decizional Directoratele sale solicitand opiniile unor experti ai statelor comunitare, grupati in comitete nationale de experti, in acest fel armonizanduse interesul comunitar cu cel national.

- este o institutie supranationala, fiind compusa din reprezentanti ai statelor membre, candidaturile fiind propuse de catre guvernele acestora.

- desi este o institutie supranationala, membrii Comisiei isi exercita atributiile in interesul Comunitatilor, beneficiind de o deplina independenta, neputand primi dispozitii din partea statelor ai caror reprezentanti sunt

- activitatea Comisiei are un caracter permanent

- detine monopolul de initiativa legislativa

- asigura punerea in executare si supravegheaza respectarea dispozitiilor tratatelor comunitare si a restului actelor normative emise in vederea punerii in executare, de catre statele membre si celelalte institutii comunitare

- raspunderea membrilor Comisiei pentru actele emise de catre institutie este colegiala

Comisia indeplineste trei functii de baza:

1. Dreptul de initiativa: rolul sau de initiator al politicilor comunitare este unic. In plus, Comisia functioneaza ca organ executiv al Uniunii Europene, veghind la respectarea Tratatelor incheiate. Ea reprezinta interesul comun si in mare masura, semnifica personalitatea Uniunii. Principala sa preocupare este aceea de a apara interesele cetatenilor Europei.

2. O alta functie a Comisiei este aceea de a veghea la respectarea tratatelor UE, astfel incat legislatia UE sa fie corect aplicata de catre Statele Membre, iar toti cetatenii si participantii la Piata Unica sa poata beneficia de conditiile unitare asigurate.

3. Cea de-a treia functie a Comisiei este aceea de organ executiv al Uniunii, avind responsabilitatea implementarii si coordonarii politicilor. Una dintre atributiile sale executive consta in gestionarea bugetului anual al Uniunii si a Fondurilor Structurale, al caror principal scop este de a elimina decalajele economice dintre zonele mai bogate si cele mai sarace ale Uniunii.

Organizare Comisiei Europene

La inceputirile Uniuni Europene, formata din 6 state, Comisia detinea 9 membri, numarul lor crescand la 13 odata cu aderarea la UE in 1973 a Danemarcei, Irlandei, Mari Britani, iar la 17 dupa aderarea Greciei, Portugaliei si Spaniei. In 1995 avea 20 de comisari nationali ca in prezent sa fie format din 25 comisari desemnati de guvernele statelor membre, "a caror independenta este in afara oricarui dubiu", pe baza competentei lor generale si profesionale.

Tratatul de la Nisa, ultimul tratat cominitar ce amendeaza tratatele institutive din anii '50, au fost luate in considerare doua optiuni:

- Fie de a reduce numarul de membri ai Comisiei la unul pentru fiecare stat membru al Uniunii Europene

- Fie reorganizarea Comisiei pe un numar inferior de membri numarului statelor membre componente (prin sistemul de rotatie bazat pe principiul egalitatii)

Votul a fost de 10:5, fiind ales prima varianta cu un reprezentant al fiecarui stat membru cu aplicabilitate din 2005, iar din 2010 cand Uniunea Europeana va avea 27 membri, Comisia isi va reduce numarul cu instituirea celei de a doua varianta, cu implementarea sistemului rotatiei statelor membre bazat pe principiul egalitatii reprezentarii statelor.

Summit-ul de la Nisa a decis ca, in cazul unei Uniuni de 27/28 sau mai multi membri sa se schimbe si structura Comisiei Europene, tarile mari acceptand sa renunte la cel de al doilea comisar pana in 2005, pentru a permite tarilor mici de a fi reprezentate. S-a decis ca viitoarea Comisie Europeana sa aiba in principiu un plafon "mai mic de 27" in momentul in care UE va cuprinde 27 state membre, numarul final urmand sa fie decis ulterior "in unanimitate" de statele membre.

Pana in 1983 fiecare stat isi numea comisarul sau comisarii "sai", ceea ce nu favoriza nicidecum independenta Comisiei. Prin tratatul de la Maastricht, s-a stabilit ca presedintele Comisiei sa fie desemnat in urma consultarii Parlamentului, el fiind la randul sau, consultat pentru desemnarea celorlalti membri ai Comisiei. Apoi, intreaga Comisie este investita printr-un vot de aprobare in Parlament. Tot prin vor, Parlamentul European poate cere printr-o motiune de cenzura demisia in bloc a Comisiei, caz in care ea continua sa gestioneze problemele coerente pana in momentul inlocuirii sale efective.

Daiana Maura Vesmas , Drept comunitar European ,Editura Burg. Sibiu 2003.

V. Marcu, Drept institutional comunitar, Editia a II-a, Editura Lumina Lex, 2001.

Dacian Cosmin Dragos, Uniunea Europeana -; institutii - mecanisme, Editura All Beck Bucuresti, Editia a 2-a 2005.

O. Manolache, Drept comunitar, Editia a III-a revazuta, Editura All Beck, 2001.

Felician Cotea, Drept comunitar institutional, Editura Aeternitas Alba Iulia 2004.