Comerciantul Persoană Fizică

COMERCIANTUL PERSOANĂ FIZICĂ

Notiunea de comerciant si categoriile comerciantilor

Conceptia Codului Comercial român privind subiectele raporturilor comerciale. Potrivit Codului comercial român, subiecte ale raportuilor comerciale pot fi atât comerciantii, cât si necomerciantii.

Într-adevăr, Codul comercial român are la bază sistemul obiectiv. Reglementarea sa se aplică oricărei persoane care săvârseste anumite fapte de comert obiective prevăzute de art.3 C.com., indiferent dacă persoana care le săvârseste are sau nu calitatea de comerciant.

Definitia comerciantului: Codul comercial nu dă o definitie a comerciantului, ci precizează cine are calitatea de comerciant. Art. 7 C.com. prevede că ”Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert având comertul ca profesiune obisnuită, si societătile comerciale.”

Deci, au calitaea de comerciant persoanele fizice care săvârsesc fapte de comert ca profesiune obisnuită si societătile care au ca obiect activitatea comercială.

Categoriile de comercianti

Potrivit art. 7 C.com., comerciantii se împart în două categorii: comerciantii persoane fizice (comerciantii individuali) si societătile comerciale (comerciantii colectivi).

Comerciantii persoane fizice au calitatea de comerciant dacă săvârsesc fapte de comert cu caracter profesional. În conceptia Codului comercial, comerciantul persoană fizică este definit nu prin apartenenta sa la un anumit grup profesional, ci prin actele si operatiunile, adică prin faptele de comert pe care le săvârseste în mod profesional.

Potrivit concepţiei subiective (specifică dreptului german), o persoană fizică este comerciant dacă exercită cu titlu de profesie o activitate de comerţ şi are numele sau firma înregistrate în Registrul Comerţului.

Prin înregistrarea firmei se creează o prezumţie absolută cu privire la calitatea de comerciant a persoanei în cauză, indiferent dacă săvârşeşte sau nu fapte (acte) de comerţ. Consecinţa practică este că persoana respectivă suportă procedura falimentului, fără a avea posibilitatea de a contesta calitatea de comerciant Condiţiile impuse comerciantului – persoană fizică

Natura juridică a faptelor pe care le săvârşeşte persoana fizică nu este suficientă pentru definirea comerciantului.

Persoana fizică dobândeşte calitatea de comerciant dacă îndeplineşte în mod cumulativ mai multe condiţii.

În literatura de specialitate, aceste condiţii au fost grupate în două categorii:

a) condiţii referitoare la persoană, care, la rândul lor, sunt de două feluri:

- condiţii necesare protejării persoanei care vrea să facă comerţ (capacitatea juridică de folosinţă şi de exerciţiu);

- condiţii necesare protejării intereselor generale (incapacităţii şi incompatibilităţii).

b) condiţii referitoare la activitate, care presupun necesitatea îndeplinirii faptelor de comerţ cu titlu de profesie.

Pornindu-se de la principiul libertăţii de a se face comerţ, libertate recunoscută de legiuitor, în principiu, oricărei persoane, unii autori stabilesc limitele legale şi, uneori, convenţionale ale acestui principiu.

În categoria limitelor legale sunt incluse:

- incapacităţile care tind a proteja interesele incapabilului, împotriva unei activităţi comerciale cu consecinţe păgubitoare pentru patrimoniul său (minorii, alienaţii mintali);

- interdicţiile, decăderile, incompatibilităţile şi alte reglementări care sunt prevăzute de legiuitor cu scopul protejării intereselor generale.

Limitele convenţionale se referă la:

- diferitele clauze de non-concurenţă;

- obligaţia de garanţie contra evicţiunii din partea vânzătorului unui fond de comerţ sau a locatorului în cazul contractului de locaţie de gestiune a fondului de comerţ;

- obligaţia de non-concurenţă, stipulată în contractul de muncă sau în contractul de reprezentare comercială etc.

Sintetizând aceste idei, considerăm că o persoană poate să dobândească calitatea de comerciant dacă îndeplineşte următoarele condiţii:

- persoana fizică, cetăţean român, să aibă capacitatea juridică cerută de lege, atât capacitate de folosinţă, cât şi capacitate de exerciţiu;

- persoana fizică trebuie să exercite în mod obişnuit, cu titlu de profesie, fapte de comerţ;

- comerţul trebuie desfăşurat în nume propriu;

- activitatea să se finalizeze într-un câştig, din care să-şi asigure cel puţin existenţa, excluzându-se, în principiu, o activitate nelucrativă;

- persoana fizică – comerciant să acţioneze pe riscul său şi cu răspundere nelimitată;

- obţinerea autorizaţiilor prevăzute de lege.

Capacitatea persoanei fizice cerută pentru a fi comerciant

Cu privire la capacitate, trebuie făcută distinctie între capacitatea persoanei fizice de a face acte de comert izolate si capacitatea cerută pentru a fi comerciant.

Codul comercial nu cuprinde dispozitii speciale privind capacitatea de a face acte de comert izolate. În consecintă pentru încheierea acestor acte se cer a fi îndeplinite conditiile generale ale dreptului civil referitoare la încheierea actelor juridice.

În temeiul dispozitiilor Codului comercial si ale Decretului nr. 31/1954 privind persoanele fizice si juridice, o persoană fizică are capacitatea de a fi comerciant dacă are capacitate deplină de exercitiu. Având o asemenea capacitate, persoana fizică poate să-si exercite drepturile si să-si asume obligatii săvârsind acte juridice. Concluzia este în concordantă cu conceptia Codului comercial. Într-adevăr, art. 10 C.com. stabilea vârsta minimă de 18 ani pentru recunoasterea capacitătii de a fi comerciant unui minor emancipat.