Clauze Speciale ale Contractului Individual de Muncă

Contractul individual de muncă trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele elemente:

- identitatea părţilor;

- durata contractului;

- locul de muncă;

- felul muncii;

- durata muncii;

- concediul;

- salarizare;

- drepturi specifice legate de sănătate şi securitate în muncă;

- drepturi şi obligaţii generale ale părţilor;

- dispoziţii finale.

Între părţi pot fi negociate şi cuprinse în contractul individual de muncă şi unele clauze speciale si anume:

- clauza de neconcurenţă;

- clauza de confidenţialitate;

- clauza de mobilitate;

- clauza cu privire la formarea profesională;

- clauza de obiectiv;

- clauza de conştiinţă;

- clauza de stabilitate;

- clauza de prelungire;

- clauza de mobilitate profesională;

- clauza de risc;

- clauza de restricţie în timpul liber;

- clauza de delegare de atribuţii;

- clauza de dezicere;

- clauza privind drepturile de proprietate intelectuală.

Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.

1. Clauza de neconcurenţă

Clauza de neconcurenţă îl obligă pe salariat ca după încetarea contractului de muncă să nu presteze, în interesul său propriu sau al unui terţ, o activitate care se afla în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurentă lunare pe care angajatorul se obliga să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă.

Clauza de neconcurentă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurentă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenta, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.

Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.

Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară, potrivit legii.

Clauza de neconcurenţă îşi poate produce efectele pentru o perioadă de maximum 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă. Clauza de neconcurenţă nu îşi poate produce efectele in cazul în care încetarea contractului individual de muncă s-a produs de drept ori a intervenit din iniţiativa angajatorului pentru motive neimputabile salariatului.

Clauza de neconcurenţă nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine.

La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial pentru muncă instanţa competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurenţă.

În cazul nerespectării, cu vinovăţie, a clauzei de neconcurenţă salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizaţiei şi, după caz, la daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului.