Cetățenia UE

Cuprins referat Cum descarc?

CETATENIA UNIUNII EUROPENE 2
1.Contextul cultural si istoric al cetateniei 2
2. Evolutia istorica a cetateniei 3
3. Notiunea de cetatenie nationala si europeana 5
4. Clasificarea juridica si politica a cetateniei europene 7
5. Cetatenia si societatea civila. 9
6. Alte tipuri de cetatenii. 10
7.Cetatenia euopeana este o realitate? 12

Extras din referat Cum descarc?

"Cetatenia este statutul acordat tuturor celor care sunt membrii efectivi ai comunitatii.Cei care beneficiaza de acest statut sunt egali in ceea ce priveste respectarea drepturilor si obligatiilor consecutive.Cetatenia presupune un sens direct al apartenentei la comunitate bazat pe loialitate fata de civilizatia pe care o impartasesc in comun.Este loialitatea unor persoane libere dotate cu drepturi si protejate de o legislatie comuna." Marshall(1973)
1.Contextul cultural si istoric al cetateniei
Termenul ca atare vine din gandirea greaca, fiind preluat de limbile europene moderne (in special franceza si engleza) prin intermediul limbii latine.A aparut mai intai in cetatile-stat din Grecia antica si a fost transferat la Roma o data cu alte produse ale culturii antice grecesti.
Aici a cunoscut o noua dezvoltare, legata indeosebi de asocierea cu virtutea civica (idealul moral al Romei republicane) si de problemele de implementare a cetateniei romane.Uitat mult timp, termenul de cetatenie a reaparut in timpul Revolutiei Franceze (1789), cand a fost coroborat pentru prima data cu drepturile omului.Secolul XIX a consacrat relatia dintre cetatenie si statul-natiune pentru ca, din nou, sa urmeze o faza de declin, in perioada interbelica. Sensul multidimensional de astazi (cetatenia politica, civila si sociala) il datoram sociologului englez Marshall (1950) care, practic, a reusit sa capteze interesul lumii academice pentru acest termen paradigmatic.De atunci, cetatenia domina dezbaterea contemporana din stiintele politice si sociale.
Constatam ca termenul de ,,cetatenie" este specific limbii latine si limbii engleze, care incorporeaza radacina comuna ,,civitas" (,,civis" = cetate). Aceasta, la randul sau, este o traducere a cuvantului ,,polis", denumirea greaca pentru cetatea-stat. In limbile scandinave, radacina comuna este tot echivalentul pentru ,,cetate" (burg) iar in limba germana apar trei referinte diferite: una care denumeste nationalitatea (,,Staatsangehorigkeit"), alta care desemneaza statutul de detinator de drepturi (,,Staatsburgerschaft") si alta care subintelege participarea politica (,,Staatsburgerstatus"). In limbile slave, care au preluat mai tarziu acest termen, echivalentul pentru cetatenie trimite la ,,obscia", care inseamna de fapt comunitate (prima forma de organizare politica, inaintea statului unitar).Cele mai mari diferente se constata insa in cadrul culturilor non-occidentale. In limbile popoarelor din Asia Centrala, de exemplu, cetatenia este tradusa frecvent prin patriotism iar in limba araba ea evoca apartenenta la un anumit teritoriu (,,wand" = patrie, teritoriu).In sfarsit, in limba chineza se pune accentul pe obligatii si indatoriri publice, conform doctrinei confucianiste a dependentei partii fata de ansamblu si a loialitatii individului fata de stat.
Cetatenia adauga fiecarui cetatean al unui stat membru o noua identitate si confera anumite drepturi specifice, pe langa drepturile fundamentale ale omului.In general cetatenia presupune apartenenta la o comunitate,ceea ce presupune drepturi si obligatii.Primul drept este acela de a avea posibilitatea stabilirii legii, iar indatorirea este aceea de a respecta legea, exercitandu-si libertatea, organizandu-si relatiile cu ceilalti in cadrul definit de lege.
Trebuie mentionat ca nationalitatea si cetatenia sunt doua concepte juridice diferite,chiar daca in general dependente.P.Legarde si H.Battefil defineau nationalitatea ca "apartenenta unei persoane la populatia constitutiva a statului", in timp ce cetatenia apare ca statut al cetateanului, conferindu-i o serie de drepturi si obligatii fata de stat, in vederea participarii la suveranitatea acelui stat.Cele doua concepte sunt dependente intrucat nationalitatea este calea principala de acces a cetateniei.
Cetatenia reprezinta una dintre identitatile individuale si presupune dezvoltarea anumitor competente sau a unei culturi civice care face posibila exercitarea efectiva a statutului de cetatean.
Facand mici pasi spre realitatea actuala nu putem evita notiunea de cetatenie europeana.Acesta este un concept relativ nou, o notiune speciala datorita caracterului sau supranational, concept ce reuneste elementele locale, nationale si supranationale, simbolizand la modul ideal comuniunea de scopuri si de mijloace care exista intre popoarele statelor membre ale Uniunii Europene si provine din ideea fondatoare a constructiei europene:asigurarea pacii in Europa si atasamentul fata de valorile comunitare.Cetatenia europeana are ca scop fundamental consolidarea imaginii si identitatii Uniunii Europene, precum si implicarea mai profunda a cetateanului in procesul de integrare europeana.
2. Evolutia istorica a cetateniei
In Atena, statutul de ,,cetatean" era acordat doar indivizilor liberi (aproximativ 25.000).Un numar asemanator era reprezentat de sclavii si femeile, care apartineau comunitatii domestice sau ,,domos", fara sa beneficieze de statutul de cetatean.
Statutul de cetatean presupunea:
a) apartenenta la ,,polis" (republica ateniana);
b) participarea -  dreptul de a lua parte la Adunarea Populara (,,Ecclesia");
c) identitatea -  este ceea ce Aristotel numeste ,,methexis", respectiv mandria de a fi grec.
In Roma Antica statutul de cetatean roman (,,civitas") conferea dreptul de mobilitate si drepturi civice (de ex.participarea publica) acordate inclusiv populatiei din teritoriile ocupate (de ex. Saul din Tarsus devenit Apostolul Pavel). Pentru a-i diferentia, romanii au introdus doua categorii de cetateni: cei care proveneau din metropola si noii cetateni, fara drept de vot (,,civitas sine suffragio").Romanii au pastrat cele trei caracteristici initiale (apartenenta, participarea, identitatea), carora le-au adaugat o codificare elaborata (dreptul roman) si virtutea civica (,,virtus"), un ideal moral care promova patriotismul si devotiunea fata de interesul general.Cicero, Cato si Titus Livius au exacerbat acest sentiment al loialitatii si altruismului, preluat ulterior ca o valoare centrala a Renasterii italiene si a Romantismului german.
In timpul Iluminismului, dupa o uitare de aproape o mie de ani, cetatenia revine in atentia gandirii politice.Omul politic, Machiavelli relanseaza republica ca alternativa la guvernarea autocratica.Montesquieu reia teza participarii populare.Rousseau se inspira din modelul cetateniei la scara redusa din cetatile antice, propunand micro-comunitati politice de tip contractual.
Revolutia franceza a asociat cetatenia cu drepturile omului (,,Declaratia Drepturilor Omului si ale Cetateanului", 1789). Liberalismul, reprezentat de John Stuart Mill, a accentuat aceasta dimensiune: cetatenia inseamna in primul rand drepturi si libertati acordate individului (diferit de abordarea colectivista din republica ateniana, unde prevala interesul comun).
Nationalismul, specific secolelor XVIII si XIX, a asociat cetatenia de o constructie politica si cultural noua, natiunea.Statele teritoriale devin state nationale (,,natio" = comunitate omogena avand o identitate culturala unica si care adopta un sistem comun de organizare politica).Drepturile civile si politice se acordau in functie de apartenenta la natiunea dominanta.Se folosesc doua criterii de acordare a cetateniei: ,,jus sanguinis" (dreptul descendentilor) si ,,jus soli" (dreptul celor nascuti pe teritoriul national). Aceasta schema este perturbata de migratiile umane, indeosebi in cadrul marilor imperii coloniale, dar si dupa disparitia acestora, in anii 1960.
Comunismul a promovat interesul general, altruismul si colectivismul, in dauna drepturilor omului. Cetatenia sovietica, de exemplu, a fost o forma supranationala de civitate, justificata ideologic. Spatiul public de referinta era partidul-stat ceea ce anula, practic, societatea civila si pluralismul politic.

Fisiere in arhiva (1):

 Cetatenia UE.docx

Bibliografie

1. Mihaela Vrabie:"Cetatenie si drepturi europene", Bucuresti, Tritonic, 2007,p.46
2. Marie Jose Garot:"La citoyennete de l'Union Europeenne", Paris, L'Harmatton,1999,p.203
3. Cezar Birzea:"Cetatenia europeana", Bucuresti ,Politeia-SNSPA,2005,p.28
4. Robert Schuman:"La delaration du 9 mai 1950", http://www.robert-schuman.org
5. Ovidiu Tinca:"Drept comunitar material", Bucuresti, Luminalex,2003,p.68
6. Rapoartele Adonnino din 1985, http://www.europa.eu.int
7. Valentin Constantin:" Documente de baza ale comunitatii si Uniunii Europene", editia a II-a, Iasi, Polirom,2002,p.24
8. Theodor Tudoriu:"Tratatul de la Amsterdam", Bucuresti ,Lucretius, 1999, p.63-64
9. Angela Banciu:"Integrare europeana", Bucuresti, Politehnica Press, 2006 ,p.220
10. Dominiquue Schnapper, Christian Baschelier:"Ce este cetatenia?", Iasi, Polirom, 2001, p.163
11. Guillaume Courty,Guillaume Devin:"Constructia europeana", Bucuresti, C.N.I. Coresi S.A., 2003, p.132
12. Paul Magnette:"Europa politica-cetatenie, constitutie, democratie", Iasi, Institutul European, 2003, p.12
13. Nanette A.Newahl:"Reforming the European Union from Maastricht to Amsterdam", Pearson Education, 2000, p.85
14. Ion Galea, Mihaela Augustina Dumitrascu, Cristina Morariu:"Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa", Bucuresti, All Beck.2005, p.15
15. ,,Tratatul de la Lisabona", Editia I-a, Bucuresti, Best Publishing Romania, 2008, p.11
16. Marin Voicu:"Introducere in dreptul european", Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p. 110
17. Augustin Fuerea:"Drept comunitar al afacerilor", Editia a II-a revazuta si adaugita, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006, p. 44
18. Mariana Rudareanu:"Drept comunitar, Note de curs", Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007, p. 65
19. Herzog Philippe (2000):" L'Europe apres l'Europe", Paris, Editura L'Harmattan
20. Cristina Pensovecchio,"La cittadinanza europea. I diritti dei cittadinni dell'Unione europea", Palermo, 1994, p. 5.
21. Ioan Muraru, Simona Tanasescu, "Drept constitutional si institutii politice", editia a IX-a, revazuta si adaugita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p.136.