Cetățenia română

1. Definitia cetateniei si precizari terminologice

Notiunea de cetatenie poate fi utilizata in doua sensuri: unul eminamente juridic si unul politic, de exemplu, atunci cand este privita ca o apartenenta a unui individ la o colectivitate umana organizata in stat. Desi pentru stiinta dreptului constitutional intereseaza, in primul rand, sensul ei juridic, analiza cetateniei trebuie totusi facuta pornindu-se de la legatura indisolubila ce exista intre aspectele sale politice si cele juridice.

In fine, pentru explicarea conceptului de cetatenie se impun cateva precizari privind terminaologia intrebuintata. Astazi, cele mai multe consitutii si legi folosesc termenul cetatenie pentru a desemna aceasta relatie de apartenenta.

Initial, cetatenia a fost desemnata prin termenul nationalitate. Renuntarea, in timp, la termenul nationalitate poate fi explicata prin aceea ca nationalitatea este o categorie politica, ea indica apartenenta la o natiune. Pentru a se evita confuziile si mai ales spculatiile posibile, din punct de vedere juridic s-a preferat cuvantul cetatenie, el exprimand un anumit statut juridic al omului. Aceste explicatii prezinta interes pentru cel care dorind sa rezolve probleme juridice privind apartenenta juridica a unei prsoane la un anumit stat, trebuie sa identifice continutul reglementarilor juridice ale timpului la care se refera. Pentru ca, si nu sunem o noutate, chiar terminologia juridica a cunoscut si cunoaste o evolutie a sensurilor sale.

2. In opinia lui Ioan Muraru ,,Notiunea de cetatenie are in stiinta dreptului constitutional doua acceptiuni. In primul rand, notiunea de cetatenie este utilizata pentru a desemna o institutie juridica, adica o grupare de norme juridice cu un obiect comun de reglementare. Dar, notiunea de cetatenie este folosita si pentru a caracteriza conditia(starea) juridical ce se creeaza acelor persoane care au calitatea de cetatean. In aceasta a doua acceptiune, cetatenia se axeaza in jurul ideii de subiect de drept si numai aici se vorbeste de cetatenia unei persoane, dobandirea si pierderea cetateniei. Aceasta acceptiune ne intereseaza in mod deosebit, ea constituind obiectul controverselor din literatura juridica.

In literature juridical cetatenia a fost conceputa ca o ,,legatura intre individ si stat” sau ca o ,,legatura politica si juridical”, o ,,apartenenta juridica” sau o calitate a persoanei. Analiza opiniilor exprimate in doctrina juridica chiar mai veche, prezinta un anumit interes teoretic in stabilirea conceptului de cetatenie.

Intr-o opinie, cetatenia era privita ca legatura care uneste un individ, un grup sau anumite bunuri cu un stat anumit. Aceasta opinie este caracteristica unor autori care considerau ca raporturile juridice se pot stabili si intre persoane si bunuri, nu numai intre persoane. Teza era principal gresita, nestiintifica intrucat raporturile juridice se pot stabili numai intre oameni, uneori ele incheindu-se cu privire la bunuri. Niciodata raporturile juridice nu pot lua nastere intre oameni si bunuri.

Intr-o alta opinie, se pleaca la definirea cetateniei de la teza conform careia statul ar fi suma celor trei elemente: teritoriu , populatie si suveranitate. Intre parerile acestor autori nu exista decat deosebiri de nuanta, in esenta, ei definind cetatenia ca o legatura politica sau juridical sau ca o calitate a persoanei, in virtutea careia persoana face parte din populatie, care ar fi unul din elementele constitutive ale statului.

O definitie considerata corecta priveste cetatenia ca fiind legatura politica si juridical permanenta dintre o persoana fizica si un anumit stat. Aceasta legatura se exprima prin totalitatea drepturilor si obligatiilor reciproce dintre o persoana si statul al carui cetatean este; in plus, aceasta este o legatura juridical speciala, reflectata si pe plan extern, pastrata si prelungita oriunde s-ar gasi persoana, in statul sau de origine, in alt stat, pe mare, in cer sau in cosmos. “

3. In opinia lui Ion Deleanu notiunea de cetatenie ,, Organizarea concreta a statului nu se poate realize decat in raport cu populatia si cu teritoriul. Populatia isi gaseste determinarea in dreptul constitutional sub aspectul cetateniei. Cetatenia exprima legatura si apartenenta unei persoane la statul roman. Ea nu este insa numai o simpla relatie de apartenenta. Cetatenia este situatia juridical care rezulta din raporturile juridice statornice ce intervin intre o persoana fizica si statul roman, situatie caracterizata prin plenitudinea drepturilor si obligatiilor reciproce, prevazute de Constitutie si de celelalte legi.

Notiunea de cetatenie poate fi exprimata in doua acceptiuni: ca institutie juridica si ca termen desemnand conditia juridical sau statutul ce se creeaza prin normele dreptului acelor persoane care au calitatea de cetatean. In prima acceptiune, cetatenia constituie o categorie legata de dreptul obiectiv, pe cand in cea de-a doua, ea se axeaza in jurul ideii de subiect de drept.