SECTIUNEA I - NOTIUNE SI CARACTERIZARE. Legea penala romana nu conditioneaza existenta tentativei de intrerupere sau neproducerea rezultatului din cauze independente de vointa faptuitorului, ci tentativa subzista chiar in situatia in care aceasta renunta de bunavoie la activitatea inceputa sau impidica producerea rezultatului. Legiuitorul face, insa, din aceste imprejurari doua cauze de nepedepsire a tentativei. In art. 22 C.pen se prevede ca "Este aparat de pedeapsa faptuitorul care s-a desistat sau a impiedicat mai inainte de descoperirea faptei producerea rezultatului." Potrivit acstor dispozitii, cauzele de nepedepsire sunt: desistarea si impiedicarea producerii rezultatului. La reglementarea acestora in codul penal, legiuitorul a avut in vedere mai multe considerente. In primul rand, consideratiuni de politica penala cea ca activitatea care a precedat desistarea sau impiedicarea sau producerea rezultatului sa ramana in afara sanctiunilor penale, cerand astfel un stimulent care sa determine pe faptuitorii mai sovaielnici de a renunta la savarsirea completa a infractiunii. In al doilea rand, actele de executare, in cazul desistarii sau impiedicarii producerii rezultatului isi pierd caracterul de acte socialmente periculoase, datorita disparitiei factorului subiectiv, al vointei de a comite infractiunea sau de a o lasa sa se consume . SECTIUNEA A II-A - DESISTAREA. A. CONCEPT SI JUSTIFICARE. Desistarea reprezinta renuntarea de buna voie din partea faptuitorului la consumarea executarii actiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infractiunii . Desistarea voluntara ca o cauza de nepedepsire este o favoare a legiuitorului care are la baza anumite considerente de politica penala si nu un element constitutiv, obligatoriu, al conceptului de tentativa. Intreruperea, chiar voluntara, nu poate schimba realitatea caci si in aceasta situatie exista toate elementele care ar justifica raspunderea penala a faptuitorului; exista acte de executare obiective, exista intentia de a comite infractiunea si implicit pericolul social cat si alarma sociala pe care o creeaza. Revenirea faptuitorului asupra continuarii actelor de executare nu inseamna ca elementele evidentiate mai sus au disparut ci numai ca legiuitorul retinand existenta tentativei intelege sa nu o mai pedepseasca pentru a incuraja persoanele care au inceput savarsirea infractiunii sa-si schimbe atitudinea. Legiuitorul penal roman a reglementat distinct in art. 22 aceste doua cauze de nepedepsire: desistarea si impiedicarea producerii rezultatului. Potrivit acestor doua dispozitii este aparat de pedeapsa acela care renunta de buna voie la continuarea executarii infractiunii (desi ar fi existat conditii ca executarea sa fie efectuata in intregime sau faptuitorul era constient de existenta acestor conditii), sau impiedica mai inainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
