Am ales aceasta tema, respectiv tema casatoriei, deoarece reprezinta primul si cel mai important pas in formarea familiei, asa cum o stim in zilele noastre si cu acesta ocazie vom incerca sa intelegem din dreptul roman cum s-a ajuns la acesta practica care pune o amprenta in viata multora dintre noi. Conditii de fond si de forma Dupa jurisconsultul roman Modestinus casatoria este "unirea, barbatului cu femeia, o comunitate pentru intreaga viata, impartasirea dreptului divin si uman" (Nuptiae sunt coniunctio maris et feminae et consortium omnium vitae, divini et humani turis communicatio), dupa definitia pe care Justinian o da in Institutiile sale este unirea barbatului cu femeia, care consta intr-o comunitate de viata, de nedespartit". Aceste definitii privesc casatoria in mod idealist, deoarece in fapt, cu toate progresele realizate de dreptul roman, femeia n-a fost, nici din punct de vedere juridic si nici social, egala in drepturi cu barbatul. Supusa in epoca veche unei autoritatii maritale, care mergea pana la dreptul de viata si de moarte asupra ei, femeia n-a reusit sa devina posterior, nici chiar in asa-zisa casatorie libera (sine manu), egala cu sotul in privinta drepturilor si obligatillor ce le reveneau in familie si societate. Casatoria romana era precedata de o logodna (sponsalia), care se incheia la inceput printr-o conventie verbala (sponsio) intre capul de familie (pater familias) al tinerei fete si capul de familie al logodnicului, iar mai tarziu de viitorii soti, cu consimtamantul insa al celor in a caror putere se aflau. Multa vreme logodna n-a produs decat efecte morale, dar incepand din epoca imparatului Constantin, a devenit un raport de drept cu consecinte juridice. Ruptura nejustificata a logodnei obliga pe aceia care se facea vinovat de acest fapt, la daune materiale, fata de cealalta parte. Casatoria romana se realiza, la origine, prin trecerea femeiei sub puterea barbatului. Ca si alte creatii ale dreptului roman, casatoria a aparut ca un reflex al spiritului individualist, generat de proprietatea privata. In epoca veche se practica, in exclusivitate, casatoria cu manus caracterizata prin caderea femeii in puterea barbatului. La sfarsitul republicii, in conditiile dezvoltarii economiei de schimb, structurile sociale, inclusiv familia romana, si-au transformat fizionomia. Astfel, casatoria cu manus , aparuta in conditiile Romei primitive, a cazut treptat in desuetudine, locul sau fiind luat de casatoria fara manus. In casatoria fara manus, femeia nu mai cadea sub puterea barbatului, ci ramanea sub puterea lui pater familias de origine. In zilele noastre gasim casatoria reglementata in Noului Cod Civil la articolul 259 , si este definita ca fiind : (1) Casatoria este uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie, incheiata in conditiile legii. (2) Barbatul si femeia au dreptul de a se casatori in scopul de a intemeia o familie. (3) Celebrarea religioasa a casatoriei poate fi facuta numai dupa incheierea casatoriei civile. (4) Conditiile de incheiere si cauzele de nulitate ale casatoriei se stabilesc prin prezentul cod. (5) Casatoria inceteaza prin decesul sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti. (6) Casatoria poate fi desfacuta prin divort, in conditiile legii. Pentru incheierea unei casatorii se cereau anumite conditii de fond care, cu toate modificarile suferite in cursul timpulul, au rimas in esentaa celeasi.
- Emil Molcut si Dan Oancea - Drept roman, Casa de editura "Sansa" S.R.L. Bucuresti, 1993. - Valerius M. Ciuca - Lectii de drept roman vol. I, Editura Polirom. - Vladimir Hanga - Drept privat roman, Editura Didactica si pedagogica Bucuresti, 1974. - Noul Cod Civil
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).