Cardurile bancare

CARDURILE BANCARE

Lucrarea de faţă, ce urmează a fi prezentată, se intitulează Cardurile Bancare şi reprezintă o încercare de a prezenta instrumentul care stă la baza fenomenului de civilizaţie, denumit card, în cadrul apariţiei şi expansiunii lui pe piaţa românească în aceste vremuri de schimbare şi de racordare la tehnologiile occidentale. Tema acestei lucrări a prezentat încă de la început pentru mine un interes deosebit, datorită caracterului de noutate al acestuia. Piaţa cardurilor, atât cea internaţională cât si cea autohtonă este o piaţă extrem de dinamică, într-o permanentă schimbare şi ameliorare, caracterizată în principal de noutate si inovaţie.

Cardurile au intrat de la o vreme în viaţa noastrã de zi cu zi. Le folosim sã primim salariile sau sã ne facem cumpãrãturile. Ce se ascunde în spatele micilor deptunghiuri de plastic vom încerca sã aflãm astãzi.Primul lucru care trebuie ştiut despre carduri este faptul cã ele nu sunt decât o interfaţã, o legãturã între noi şi banii noştri. Pentru a avea un card este nevoie sã existe contul din spatele acestuia. Practic atunci când depunem cererea de eliberarea a unui card solicitãm şi constituirea contului de card. Cele douã elemente lucreaza împreuna şi sunt inseparabile.De fiecare datã când facem o tranzacţie cu cardul de fapt dãm o comandã pentru contul de card aferent. Practic le zicem banilor cum sã se mişte.

În această lucrare mi-am propus să urmaresc în principal următoarele aspecte : card -concept, apariţia şi dezvoltarea cardurilor, operaţiuni posibile,clasificarea cardurilor precum si avantajele utilizării cardului .

CAP 1 CARD-CONCEPT

Cardul este definit ca fiind „ un suport de informatie standardizat, securizat si individualizat, care semnaleaza ca detinatorul sau ar putea avea succes la dreptul de a-l folosi pentru plata, conferit de emitent; un card este acceptabil de catre comerciant ca mijloc de plata, de catre detinator, a obligatiilor asumate de catre utilizator la procurarea de marfuri, consumul de servicii sau obtinerea de avansuri în numerar de la comerciant, în termenele si în conditiile legii, a obligatiilor reciproce si a altor reglementari aplicabile ."

Cardul are urmatoarele elemente obligatorii: numărul cardului, numele şi prenumele deţinătorului, data emiterii şi expirării valabilităţii, denumirea şi sigla emitentului, o bandă magnetică şi o rubrică pentru semnatura titularului.

Cardul permite retragerea de numerar de la ghişeele automate bancare şi se emite pentru o perioadă anumită, de regulă 1-3 ani. La expirarea termenului de valabilitate a cardului, el este prelungit.

CAP 2 APARIŢIE ŞI DEZVOLTARE

Primele carduri care au apărut au fost cele de credit, care nu erau nici bancare, nici de plastic. Scopul lor era de a confirma credibilitatea deţinătorului în afara băncii. Au apărut în SUA şi au înregistrat o dezvoltare vertiginoasa la sfârsitul sec. XIX. Deja în anul 1914 unele magazine eliberau carduri speciale pentru a-şi menţine clienţii cei mai bogaţi şi permanenţi. În anul 1928, compania Farrington Manufacturing din Boston a emis primele placuţe de metal, care se eliberau clienţilor de încredere şi pe care era scris în relief adresa. Vânzătorul introducea plăcuţa într-o maşină specială numită imprinter şi informaţia de pe placă se imprima pe cec. În anii urmatori s-au inventat creditarea fără dobândă, categorii ale schemei creditor-financiare, rate minime de rambursare a creditului, etc.

Se consideră ca John S.Biggins, specialist în domeniul creditului de consum este cel care a initiat începutul creditelor bancare. În anul 1946 Biggins a organizat activitatea dupa schema de credit numita “Charge-it”. Schema prevedea chitante date de catre clientii magazinelor pentru cumparaturi marunte. Dupa ce cumpărăturile aveau loc, magazinul preda chitanţele respective la bancă, iar aceasta le achita din contul cumpăratorilor. Lanţul clasic de decontări utilizat în prezent în domeniul bancar de carduri de pretutindeni a fost încercat pentru prima data în Flatsbush.