?1. Comunitatile Europene - pilonul de baza a Uniunii Europene 3 ?2. Competentele Comunitatilor Europene 6 ?3. Caracteristicile Comunitatilor europene 9 Bibliografie 11
?1. Comunitatile Europene - pilonul de baza a Uniunii Europene Crearea unei Europe Unite este rezultatul unui indelungat proces de cooperare internationala a carui radacini se pierd in negura timpului, dar care numai dupa cel de-al doilea razboi mondial s-a concretizat in institutionalizarea unor forme de cooperare internationala, cu competente in domenii specifice: Organizatia pentru Cooperare Economica Europeana (OCEE), Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), Uniunea Europei Occidentale (UEO). Aceste organizatii manifestau inca trasaturile clasice ale unei uniuni a statelor si ale cooperarii interguvernamentale. Fundamentul actualei structuri a Uniunii Europene il reprezinta anul 1950 cand ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a propus implicarea catorva state europene intr-un proiect de cooperare mai stransa, comparativ cu formele traditionale existente la acel moment. Acest nou tip de cooperare presupunea transferul de suveranitate catre o organizatie cu puteri de constrangere asupra membrilor sai. Prin Tratatul de la Paris incheiat in 1951 se infiinteaza Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO), o organizatie cu un caracter supranational reprezentat de transferul de competente catre o institutie (Inalta Autoritate) responsabila cu luarea de decizii, independent de consensul Statelor Membre (SM). Semnarea, in 1957, a celor doua Tratate de la Roma - cel prin care se infiinta Comunitatea Economica Europeana (CEE) si tratatul Comunitatii Europene pentru Energie Atomica (EURATOM) aduce in prim plan ideea de organizatie supranationala creata prin transferul de suveranitate de la statele membre la ,,Comunitate". Transferul de suveranitate inseamna o delegare de la membrii fondatori ai Comunitatii catre anumite institutii comune a puterii de decizie asupra unor aspecte comune, conform principiilor democratiei si statului de drept. In acest scop au fost create mecanisme de decizie si un cadru institutional complex, capabile sa asigure reprezentarea intereselor guvernelor statelor membre, a interesului general al Comunitatii, precum si a intereselor cetatenilor europeni. Prin Tratatul de la Roma s-a urmarit crearea unei ,,piete comune" si abordarea progresiva a politicilor economice ale statelor membre, ca mijloace de realizare a unei extinderi continue si echilibrate, a unei cresteri accelerate a standardelor de viata si a unor relatii mai stranse intre statele membre. Crearea unei piete comune nu inseamna numai eliminarea tuturor barierelor existente in calea liberei circulatii a bunurilor si stabilirea unei taxe vamale unice (uniunea vamala), piata comuna inseamna si liberalizarea altor sectoare (libera circulatie a persoanelor, serviciilor si capitalului) si stabilirea unor politici comune in domenii strategice (agricultura, comert, transport si concurenta) pentru crearea unor conditii omogene in vederea cresterii performantei activitatilor economice. Astfel, in 1968, CEE avea deja incheiata uniunea vamala si avea o piata agricola comuna. Procesul cooperarii a luat amploare atat prin aderarea de noi state cat si prin dezvoltarea de politici si structuri institutionale comune. De la o comunitate economica cu sase membri s-a ajuns astazi la o uniune politica a 27 de tari purtandu-se in continuare negocieri pentru admiterea de noi membri. Actul Unic European, semnat la 17 februarie 1986 si ratificat la 1 iulie 1987 prevedea intentia statelor membre de a transforma Comunitatea Economica intr-o Uniune Politica.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
