Cadrul legislativ și instituțional privind protecția consumatorilor în UE

Cadrul legislativ si institutional privind protectia consumatorilor in spatiul Uniunii Europene

1. Notiunea de consumator in legislatia U.E. si conventiile internationale

Tratatul de la Mastricht din 7 februarie 1992, ce instituie Uniunea Europeana, mentioneaza in dispozitiile sale (art. 39(2), 40(3), 85(3)) notiunea de consumator, fara a o defini. Potrivit art. 129A se urmareste realizarea unui nivel ridicat de protectie a consumatorilor prin masurile adoptate in constituirea pietei unice.

In directive – principalele acte normative comunitare prin care se realizeaza protectia consumatorilor – termenul de consumator este utilizat, dar nu, intotdeauna, definit:

-directiva 84/ 450/ CEE cu privire la apropierea dispozitiilor legislative, regulamentare si administrative a statelor membre in material publicitatii inselatoare , este destinata si protectiei consumatorilor , dar notiunea de consumator nu este definita.

- directiva 87/ 102/ CEE cu privire la protectia consumatorilor in cazul contractelor negociate in afara sediilor comerciale , defineste consumatorul ca fiind o persona fizica ce, pentru incheierea tranzactiilor ce intra in domeniul de aplicare al directivei , actioneaza intru-un scop putand fi considerat strain activitatii sale comerciale sau profesionale;

Deci conceptia comunitara a consumatorului se circumscrie definitiei subiective. Consumator poate fi numai persoana fizica ce incheie anumite tranzactii fara legatura cu activitatea profesionala.

In Europa au fost incheiate conventii care au o sfera mai larga de aplicare , incluzand si protectia consumatorilor, dar care nu utilizeaza notiunea:

- Conventia de la Haga din 1973 cu privire la legea aplicabila raspunderii pentru produse

- Conventia de la Strasbourg a Consiliului Europei din 1977 cu privire la raspunderea pentru produse in caz de leziuni corporale sau deces precum si conventii care exclud din campul lor de aplicare, in mod explicit, contractele de consum:

- Conventia Natiunilor Unite de la Viena din 1980 asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri .

- Conventia de la Haga din 1985 cu privire la legea aplicabila contractului de vanzare internationala de marfuri .

Motivul pentru care consumatorul ocupa locul central in intru-un studiu de drept international privat este dobandirea de catre acesta a unei vocatii internationale. Libera circulatie a persoanelor dintr-un stat in altul, dezvoltarea turismului mondial, a pietei internationale a muncii au determinat contactul consumatorului cu sisteme de drept diferite, l-au transformat in subiect al raporturilor de drept intenational privat .

2. Cadrul legislativ in U.E

Politica de protectie a consumatorilor este parte integranta, clar inscrisa in prioritatile realizarii pietei interne europene . Obiectivul principal al UE fiind acela de a realiza o piata unica care, intr-un cadru legislativ si institutional adecvat sa fie in serviciul consumatorilor.

In prezent, Uniunea Europeana concepe politica protectiei consumatorilor ca o doctrina de sine statatoare cu obiective, prioritati si mijloace proprii specifice. O legislatie a protectiei consumatorilor, repectiv in cadrul legislativ centralizat la nivelul Comunitatii, este singura forma eficienta de a reglementa evitarea punerii in pericol a sanatatii si securitatii consumatorilor precum si a intereselor economice ale acestora. In consecinta, programele UE subliniaza caracterul presant al armonizarii prevederilor, mai ales in ceea ce priveste calitatea si si siguranta bunurilor, ocrotirea sanatatii, precum si responsabilitatea producatorilor si distribuitorilor precum si produsele pe care le vand.

Legislatia Uniunii Europene,in special regulamentele si directivele, dar si rezolutiile, deciziile si recomandarile Consiliului, Parlamentului si Comisiei Europene, privind protectia si promovarea drepturilor consumatorilor s-a axat pe urmatoarele domenii: protectia sanatatii si sigurantei consumatorilor, protectia intereselor economice ale consumatorilor, protectia accesului consumatorilor la justitie si informarea consumatorilor.

a) Protectia sanatatii si sigurantei consumatorilor

Politica in domeniul sanatatii si sigurantei consumatorilor are cateva componente esentiale:

• Legislatia privind siguranta produselor care s-a concentrat asupra esentialului si anume, stabilirea unor cerinte care sa protejeze sanatatea si securitatea consumatorilor, numite cerinte sociale.

• Un accent deosebit s-a pus si pe prevenirea, sanctionarea si responsabilitatea pentru produsele defecte. In acest sens, legislatia comunitara privind raspunderea juridica pentru fabricarea produsului, orientate pe protectia consumatorului, obliga producatorul sa produca nu numai produse, dar si dovezi opozabile privind lipsa de riscuri pentru consumator.

• In afara de reglementarilor cu caracter general, au fost stabilite si prevederi specific sectoriale, care au in vedere caracterul mai sensibil al anumitor produse. In acest sens au fost emise directivele comunitare care cuprind masuri concrete privind securitatea unor produse precum cele alimentare, jucarii, cosmetice si produse farmaceutice.