Romania moderna nu putea fi imaginata, fara a detine o Banca Nationala. Pentru a pune insa cheia de bolta a statului roman modern, format in ecourile revolutiei de la 1848, astfel incat acesta sa se tina laolalta si sa dureze, trebuiau slefuite, in prealabil, celelalte pietre, aceasta fiind o explicatie a faptului ca Banca Nationala a Romaniei a putut fi creata doar la 1880, deoarece inceputurile Romaniei moderne se situeaza in prima jumatate a veacului al XIX - lea. Intemeietorii ei - personalitati hotarate, apartinand miscarii liberale - erau purtatorii plini de energie ai unui patriotism pragmatic si European. La 28 februarie 1880 s-a adus palamentului proiectul de lege pentru infiintarea Bancii Nationale a Romaniei. Pretextul vehiculat pentru infiintarea ei era dezvoltarea tranzactiilor comerciale si industriale. Legea a starnit numeroase dispute, mosierimea temandu-se ca banca va neglija interesele ei. Astfel, ea ar fi preferat crearea unei institutii de credit funciar, banca urmand a fi infiintata atunci cand comertul avea sa se mai dezvolte. Proiectul a devenit lege la 17 aprilie 1880, si cuprindea 30 de articole. Forma juridica a bancii era societatea anonima pe actiuni, statul subscriind 1/3 din capital. S-a adoptat sistemul mixt de colaborare a statului cu particularii. Drept de vot aveau actinarii care detineau cel putin 4 actiuni. Operatiunile pe care le putea efectua banca: o sconta/cumpara efectele de comert ale capitalistilor (polite, bilete la ordin) o facea comert cu aur si argint o acorda avansuri de gaj pe aur si argint, precum si pe baza depozitelor de efecte publice (adica pe baza de obligatii ale imprumuturilor de stat) ~ "lombard" o emisiunea de bancnote (fiind singura banca din tara noastra care detinea privilegiul de emisiune). Legea prevedea, pe langa dreptul de emisiune al bancii si obligatiile care derivau: existenta unui portofoliu de scont lesne de realizat; a anumita marime a stocului metalic de acoperire; libera convertibilitate a bancnotelor. Pentru stabilirea marimii stocului de acoperire, autorii legii au avut in vedere doua metode: scoala monetara si scoala bancara. Politica bancara a BNR avea un profund caracter de clasa. Emisiunea de bancnote era un instrument pentru sprijinirea financiara a guvernului si pentru acoperirea nevoilor de credit ale burgheziei comerciale si industriale, ale mosierimii. Relatia dintre banca si guvern se concretiza in acoperirea de catre BNR a deficitului bugetar. Un alt scop al politicii bancare si de credit a Bancii Nationale era sprijinirea burgheziei, mosierimii prin intermediul creditelor pe scont de portofoliu comercial si al avansurilor pe titluri. Faptul ca banca acorda mai multe avansuri pe titluri decat pe credite dovedeste: o ca burghezia subscria diponibilitatile banesti in obligatii ale imprumuturilor de stat, iar banii obtinuti ii utiliza pentru cumpararea de aur si alte obligatii o in relatiile de credit dominau moravurile "patriarhale", capitalistii nerespectand conditiile necesare pentru obtinerea unui credit de scont o punand emisiunea de bancnote la dispozitia detinatorilor de rente, BNR sprijinea statul burghezo-mosieresc.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
