Introducere.....................................................................................................pag. 3 Explicatia denumirii.......................................................................................pag. 4 Avocatul Poporului........................................................................................pag. 5 Organizare......................................................................................................pag. 8 Atributiile Avocatului Poporului...................................................................pag. 9 Ce nu poate examina Avocatul Poporului?.................................................pag.11 Cum poate actiona Avocatul Poporului?.....................................................pag.11 Cadrul legislativ..............................................................................................pag.12
Se stie ca drepturile omului se afla la baza constitutionalismului, iar principalul scop al unei constitutii consta in garantarea libertatii si securitatii fiintei umane sub toate aspectele sale. Promovarea conceptului de drepturi ale omului, precum si a consacrarii lor juridice constituie una din problemele fundamentale ale seco?lului. Evenimentele istorice si social-culturale ale omenirii, cu repercusiuni asupra drepturilor omului au ramas in continuare in centrul vietii ei politice, sociale, religioase, etico-morale, juridice si filozofice. Dupa al doilea razboi mondial si pina la inceputul anilor 90, au existat prea putine practici politice si democratice in domeniile vietii sociale ale tarii noastre. Putem afirma chiar ca au lipsit regle-mentarile juridice in sensibila problematica a drepturilor omului. In ultimele decenii, tot mai multe tari au introdus in sistemul juridic national o institutie receptata din practica parlamentara suedeza, care are ca rol solutionarea plangerilor ce i se adreseaza de catre cetatenii care pretind ca drepturile lor au fost incalcate de functionai sau autoritati ale administratiei publice. Este vorba de institutia ,,Ombudsmanului" Initial institutia ombudsmanului s-a format in Suedia in anul 1809. Anterior insa, in aceasta tara exista practica ca Parlamentul (Riksdag) sa numeasca un imputernicit al sau, investit cu prerogativa de a cerceta si solutiona plangerile persoanelor vatamate in drepturile lor prin abuzuri ale administratiei regale. Ombudsmanul avea sarcina de a promova aplicarea uniforma a legilor, si de a semnala inadvertentele legislative. Avea posibilitatea de a isi indeplini atributiile prin efectuarea de inspectii si prin primirea de plangeri. In limba suedeza ,,ombud" inseamna mandat, procura, imputernicire. Prin raportare, ombudsman desemneaza institutia investita de Riksdag printr-un mandat de reprezentare sa examineze plangerile ce i se adreseaza de cei ce pretind ca le-au fost incalcate drepturile garantate de Constitutie. Ombudsmanul poate fi definit ca autoritatea numita de Parlament si raspunzator fata de acesta, caruia i se confera prin Constitutie sau printr-o lege speciala dreptul de a solutiona plangerile ce i se adreseaza de catre cetatenii care pretind ca organele executive le-au incalcat sau nesocotit drepturile recunoscute la nivel constitutional. Institutia Ombudsmanului a capatat caracter universal fiind intalnita pe toate continentele, indiferent daca este consacrata la nivel national sau regional, sau daca are atributii generale sau specializate pe domenii.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
