Apocalipsa - Lupta dintre Bine și Rău

Sfârsit de lume? Pâna acum, fiecare sfârsit de timp a însemnat un nou început. Sunt mii de ani de când oamenii nu înceteaza sa faca scenarii ale Sfârsitului. O data la o mie de ani, teama sfârsitului de lume îsi lasa umbra peste locuitorii Terrei. Cei patru cavaleri, lupta Îngerului cu Fiara, întoarcerea triumfala a lui Iisus Christos, Messia. Cuvintele Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul de aproape doua mii de ani modeleaza imaginatia oamenilor, iar pe unii îi inspira sa faca noi profetii. Traim în cea de a treia mie de ani crestina. Traim inundatii, cutremure, stiute eclipse si întâlniri cu comete, traim momentul alinierii planetelor, dar si razboi, si foamete, si boli nascocite parca pentru a-i pedepsi pe locuitorii noilor Sodome si Gomore. Un Babilon Secund. Traim într-o zodie nucleara, si buna, si rea, traim dezastre ecologice, dereglari climaterice si întâlniri de gradul III. Traim acum un timp în care fiecare vrea sa afle, cu un graunte în plus, ce se va întâmpla. O zodie în care sunt cercetate profetii, o zodie în care sunt din nou deschise cartile de capatâi ale omenirii.

Marea teama, dar si întrebarile, sperantele, fantasmele chiar încep sa-si dezvaluie identitatea: anul 2004 Un final deschis, pentru ca în inima fiecaruia dintre locuitorii planetei lumineaza speranta în promisa pace de o mie de ani. Va fi ea platita cu înca un razboi nimicitor?

Apocalipsa în cuvinte cheie

Mielul: animal de sacrificiu. În Evanghelia lui Ioan, expresia „mielul lui Dumnezeu" îl desemneaza pe Iisus. În Apocalipsa lui Ioan, mielul - simbolul si numele lui Hristos - are un rol capital: „Si am vazut, la mijloc, între tron si cele patru fiinte si în mijlocul batrânilor, stând un Miel, ca înjunghiat, si care avea sapte coarne si sapte ochi, care sunt cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pamântul". Mielul sta pe un tron lânga Dumnezeu.

Anul 1000: pare sa nu fi avut o importanta deosebita pentru contemporani. Foarte putini oameni stiau în ce an traiau.

Antichristul: termen întâlnit în Epistolele lui Ioan, unde apare cel ce va veni la sfârsitul vremurilor ca sa-i chinuie pe crestini si va fi doborât de Hristos. În traditia medievala, este asimilat cu fiul Satanei, cu Satana însasi sau cu Fiara din Apocalipsa. Termenul „Antichrist" era întrebuintat de clericii care-si denuntau adversarii.

Apocalipsa (din greaca - „revelatie"): revelarea tainelor divine. Acest sens s-a restrâns progresiv la o parte a Apocalipsei: cea care anunta sfârsitul lumii cu toate ororile sale.

Babilon: orasul în care au fost exilati evreii în secolul al VI-lea î. Hr. În Biblie: orasul raului. În Apocalipsa lui Ioan, este opusul Ierusalimului ceresc. În textele polemice, cu acest nume a fost desemnata Roma, capitala viciului.

Fiara: prezenta în Apocalipsa, asimilata cu Antichristul, reprezenta puterea imperiala romana, apoi prin extensie orice putere care-i persecuta pe crestini. La Ioan, Fiara are zece coarne si sapte capete, se aseamana cu un leopard, are labe de urs si gura de leu.

Escatologie: (din gr. „eschaton" - sfârsit): studiul sfarsitului istoriei. Se numesc escatologice discursurile sau practicile care se ocupa de sfârsitul lumii.

Sfârsitul lumii: pentru crestini, este o certitudine atestata de Scripturi. Va fi precedat de semne vestitoare precum cutremure, eclipse de soare si de luna, caderi de stele; apoi lumea va fi distrusa în incendii. Se va naste o noua lume condusa de Hristos, dupa învierea mortilor.

Armageddon: acest loc, care s-ar traduce prin „muntele Meghiddon" (câmpul de bataie traditional din Canaan) va fi locul înfruntarii dintre Iisus si fortele raului.

Judecata de apoi: anuntata în Noul Testament, corespunde cu a doua venire a lui Iisus, la sfârsitul vremurilor. În fata lui Hristos vor aparea cei vii si cei morti. Cei drepti, asezati de-a dreapta lui Dumnezeu si condusi în împaratia cerurilor vor fi despartiti de pacatosi, asezati de-a stânga si condamnati sa arda în focul etern.

Mesia: „unsul" lui Dumnezeu, cel pe care Dumnezeu îl trimite pentru a-i salva pe oameni si a pregati sfârsitul vremurilor. Evreii înca îl asteapta pe Mesia. Crestinii l-au identificat cu Iisus.

Milenarism: credinta potrivit careia Hristos revine pe pamânt pentru a domni o mie de ani, mileniul. Aceasta domnie este doar un armistitiu înaintea luptei finale cu Satana.

Profetie: în evul mediu, termenul desemneaza orice discurs inspirat de Dumnezeu si care dezvaluie intentiile divine. A devenit sinonim cu prezicere sau oracol. Vechiul Testament deosebeste patru mari profeti (Daniel, Ezechiel, Isaia, Ieremia) si doisprezece mici profeti. În Apocalipsa lui Ioan, profetia este un ansamblu de viziuni escatologice.

Satana: din ebr. - „acuzator", gr. „diabolos" - calomniatorul; de aici - diavolul. La origine era Lucifer, cel mai frumos dintre îngeri, „purtatorul de lumina". A vrut sa fie egalul lui Dumnezeu si a fost aruncat în infern împreuna cu îngerii care-l urmau, devenind demon. În Apocalipsa lui Ioan, Satana apare sub forma unui balaur care va fi învins la sfârsitul vremurilor. (M.C.)