Amnistia și Grațierea

1. INTRODUCERE

Actualitatea temei

Odată cu evoluția societății crește și numărul infracțiunilor săvirșite și pentru aceasta este nevoie de aplicarea unor instituții care înlătură răspunderea penală sau consecințele condamnării printre care este amnistia și grațierea.

Scopul lucrării

Cunoașterea aprofundată a noțiunei, naturei juridice și caracterelor, a obiectului, a tipurilor și efectelor a amnistiei și grațierii.

Metodele de cercetare

- metoda logică

- metoda comparativă

- metoda normativă

Importanța practică a lucrării

Amnistia și grațierea au o importantă practică, deoarece sunt niște acte de clemență a puterii legiuitoare acordate celor condamnați, care au ca efect înlăturarea răspunderii penale, a executării pedepsei, precum și a altor consecințe ale condamnării.

2. CONSIDERAȚII GENERALE

Prin executarea pedepsei, funcția de apărare socială pe care o îndeplinește dreptul penal dobîndește cea mai înaltă formă de eficiență pe care o poate atinge, asîguridu-se constrîngerea și reeducarea infractorului. Dar realitatea socială și practica politicilor penale a statelor moderne demonstrează că nu întotdeauna tragerea la raspunderea penală și supunerea condamnatului la executarea efectivă a pedepsei este oportună și necesară. Ca mijloc de realizare a ordinii de drept penal, răspunderea și pedeapsa penală trebuie sa intervină numai atunci cînd apărarea socială o impune.

Există în acest sens situații cînd cel condamnat a reușit să se sustragă și nu a putut fi prins o perioadă îndelungată sau se apreciază că nu mai este necesară stabilirea răspunderii și executarea pedepsei penale etc. Asemenea situații sau împrejurări stau la baza elaborării instituțiilor de drept penal cunoscute sub denumirea de cauze care înlatură răspunderea penală sau consecințele condamnării.

Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecințele condamnării sunt definite ca instituții de drept destinate să asigure constringerii juridice penale o incidență și funcționare care să corespundă scopurilor legii penale și pedepsei penale. Ele se întemeiază pe anumite realități ce pot apărea în legătură cu aplicarea răspunderii și sancțiunilor penale și care, din punct de vedere social-uman și al politicii penale, trebuie să fie luate în considerație la realizarea unei represiuni juste și utile.

Bazîndu-se pe anumite considerente social-politice și de politică penală, statul poate renunța la dreptul său de a trage la răspundere penală, de a pune în executare sancțiunile penale stabilite prin hotarîrile instanțelor judecatorești, poate scurta perioada de executare ori înlocui o pedeapsă mai aspră cu o alta mai ușoară, poate asigura deplina reintegrare în viața socială a foștilor condamnați. În același timp, statul renunță în parte doar la aplicarea normelor de drept, nu și la nerespectarea acestora. Realizarea dreptului prin supunere are loc nestingherit în continuare, obligația privind abținerea de a săvîrși faptele incriminate rămînînd aceeași dinaintea cauzei prin care au fost înlăturate răspunderea penală sau consecințele condamnării.

Admițînd că elementul distinctiv al normei penale este autoritatea , și nu sancțiunea, conchidem că legea penală nu suferă nici o știrbire prin acordarea clemenței(bunăvoinței).

În legislația penală a Republicii Moldova, cauzele care înlatură răspunderea penală sunt: amnistia antecondamnatoare și împăcarea părților, reglementate de capitolul XI din Partea generală a Codului penal (art. 107 și 109), iar cauzele care înlatură consecințele condamnării sunt: amnistia postcondamnatoare, grațierea, reabilitarea de drept (stingerea antecedentelor penale) și reabilitarea judecătorească, reglementate în art. 107, 108, 111 și 112 din CP al RM.

Cauzele menționate sunt instituții de drept penal menite să asigure constrîngerii juridice o incidență și o funcționare care să corespundă scopurilor legii penale și pedepsei. Ele constituie fapte în sens material, sunt reglementate de lege și produc efecte juridice constînd în excluderea răspunderii penale și a executării pedepsei. Prin urmare, majoritatea cauzelor enunțate constituie fapte juridice extinctive, deoarece sting raportul juridic penal. Fac excepție de la această regulă grațierea parțială și comutarea pedepsei, care au efecte mai puțin radicale, modificînd doar raportul juridic de conflict sub aspectul conținutului ori duratei sale. Produce efecte specifice și reabilitarea, care intervine întotdeauna după stingerea raportului penal.

Principalele trăsături ale cauzelor care înlatură răspunderea penală sau consecințele condamnării sunt următoarele:

a) Cauzele constituie instituții de drept penal prin reglementarea lor de catre această ramură de drept. Prezintă aspecte particulare amnistia și grațierea, care sunt prevăzute de însăși Constituția RM și care dobîndesc astfel o natură dublă, devenind concomitent instituții ale dreptului constituțional și ale dreptului penal.

b) Acestea sunt determinate, în principiu, de interesele generale ale societății.Interesul personal devine precumpănitor în cazul grațierilor individuale și al constatării reabilitării de drept.

c) Ele au caracter general, deoarece privesc toate infracțiunile sau un număr nedefinit de fapte penale.

d) Ele au caracter obligatoriu atît pentru stat (reprezentant de către organele sale), cît și pentru infractor.

e) Unele cauze nu operează doar în baza dispozițiilor Codului penal, ci presupun și unele manifestări de voință. Astfel, împăcarea rezidă în consimțamîntul bilateral de a curma procesul în faza în care se gasește.

f) Majoritatea cauzelor constituie impedimente la punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale.

g) De regulă, aceste cauze pot fi invocate de făptuitor, de procuror sau de instanța din oficiu, în orice fază a procesului penal, ori pe calea contestației la executare.

h) Ele nu se răsfring asupra existenței infracțiunii. Fapta penală reprezintă o realitate pe care nimeni și nimic nu o poate îndepărta.

i) Ele nu produc efecte asupra depturilor la despăgubire ale persoanelor vătămate. Fac excepție împăcarea părților, care trebuie să fie totală, privind atît acțiunea penală, cît și cea civilă.

j) Ele nu înlătură măsurile de siguranță.

Concluzionînd asupra celor analizate, constatăm următoarele: cauzele care înlatură răspunderea penală sau consecințele condamnării au menirea de a asigura un grad de flexibilitate necesar politicii penale, pentru ca ea sa fie adecvată și, în același timp, eficientă. Prin urmare, prerogativele de acordare a clemenței trebuie exercitate astfel, încit sa se obțină maximum de eficiență în aplicarea dreptului și minimum de neajunsuri in realizarea sa prin nerespectare. În acest context, amnistiile și grațierile frecvente, sau fără justă cauză, se pot răsfringe negativ asupra nerespectării normelor penale și pot compromite, in parte, forma de bază a realizării dreptului penal.