Adopția Copiilor Cetățeni ai Republicii Moldova de către Cetățeni Străini

Capitol I. Introducere

§ 1.1. Noţiune de adopţie naţională şi adopţie internaţională.

Conform literaturii de specialitate, adopţia este o măsură specială de protecţie a drepturilor copilului prin care se stabileşte filiaţia dintre cel care adoptă şi copil, precum şi rudenia dintre copil şi rudele părintelui adoptiv. Adopţia se face numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului. Adopţia îşi produce efectele de la data pronunţării irevocabile a hotărîrii judecatoreşti; în momentul respectiv, filiaţia dintre copil şi parinţii sau naturali încetează.

Adopţia, ca instituţie juridică a dreptului familiei, este un act juridic complex ce presupune acordul de voinţă al părţilor care participă la încheierea lui şi care este încuviinţat prin hotărîre judecătorească. Astfel, în temeiul hotărîrii de încuviinţare a adopţiei se nasc raporturi de filiaţie şi paternitate între adoptat şi adoptator.

Dacă e să vorbim despre adopţia copiilor – cetăţeni ai Republicii Moldova, de către cetăţeni străini, atunci ne vom referi nemijlocit la adopţia internaţională. Trebuie să menţionăm că o noţiune a adopţiei internaţionale în legislaţia noastră nu există, dar Republica Moldova este parte la „Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţional” . Aşadar putem spune ca ori de cîte ori întîlnim adopţia ca operaţiunea juridică prin care se realizează şi se presupune existenţa cărorva elemente de extraneitate, precum cetăţenia, domiciliul ori reşedinţa celui care adoptă sau a celui care adoptă, locul încuviinţării etc., vom fi în prezenţa adopţiei internaţionale.

§ 1.2. Legislasţia naţională şi internaţională în materia adopţiei internaţionale. Legea aplicabilă.

Raporturile juridice din materia adopţiei internaţionale precum şi problemele privind adopţia copiilor – cetăţeni ai Republicii Moldova, de către cetăţeni străini sînt reglementate de art. 116-141, 162-163 din Codul familiei şi de Capitlolul XXV din Codul de procedură civilă. Aspecte materiale şi procedurile tangenţiale cu materia adopţiei se regăsesc în următoarele acte normative:

-Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale adoptată la 29.05.1993 şi ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1468-XIII din 29.01.1998, şi alte convenţii la care Republica Moldova este parte;

-Legea privind actele de stare civilă nr. 100-XV din 26.04.2001;

-Legea cetăţeniei nr.1024-VIV din 02.06.2000;

-Hotărîrea Guvernului nr. 162 din 10.02.2005 cu privire la instituirea Comitetului Naţional pentru Adopţii;

-Hotărîrea Guvernului nr.52 din 25.04.2003 privind aprobarea Listei contraindicaţiilor medicale pentru persoanele care intenţionează să adopte copii.

-Hotărîrea Guvernului RM Privind înfierea copiilor de către cetăţeni străini nr. 62 din 03.02.1994.

Conform Codului familiei al Republicii Moldova, art. 162 „Pe teritoriul Republicii Moldova, adopţia copiilor cetăţeni straini are loc ţinîndu-se cont de legislaţia statelor al căror cetăţeni sînt aceştia din urmă” (adică adoptatorii). În acelaş sens se procedează şi în cazul desfacerii adopţiei.

Iar în cazul adopţiei copiilor cetăţeni ai RM dar care domiciliază înafara teritoriului Republicii Moldova, care a fost realizată de organele competente ale statului străin al cărui cetăţean este adoptatorul, se va recunoaşte valabilă pe teritoriul Republicii Moldova cu condiţia autorizării anticipate de către autoritatea centrală pentru protecţia copilului (art. 162. alin. 6, Codul familiei).

Conform art.121 alin (2) Codul familiei, cetăţenii străini şi apatrizii, care au domiciliul în afara Republicii Moldova, pot fi adoptatori ai copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova numai dacă întrunesc atît condiţiile impuse de legislaţia statului a cărui cetăţeni sunt sau în care îşi au domiciliul, cît şi cu condiţiile impuse de legislaţia Republicii Molodova, precum şi dacă ţara lor este membră a Convenţiei asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, sau dacă în acest domeniu există un acord bilateral între state.