Administrația publică centrală în Vechiul Regat 1866-1918

Cuprins referat Cum descarc?

1. Administratia publica centrala ...2
2. Organele administratiei publice centrale ..2
2.1. Guvernare si administrare ..2
2.2. Regele 3
2.3. Consiliul si Presedintele Consiliului de Ministri ...3
2.4. Functionarii administratiei publice centrale ... 5
3. Responsabilitati ...7
3.1. Responsabilitatea ministeriala 7
3.2. Iresponsabilitatea regelui .. . 8
Bibliografie ... .9

Extras din referat Cum descarc?

1. Administratia publica centrala
In functie de intinderea teritoriala, administratia publica centrala desemna acele organe administrative a caror competenta se intindea pe intreg teritoriul tarii. Aceste organe aveau in vedere guvernul, ministerele si alte servicii publice autonome sau aflate in subordinea ministerelor, localizate in capitala. In acest inteles, administratia centrala se opunea reprezentantilor guvernului la nivel local -  prefecti, subprefecti, primari, notari, a caror competenta se exercita doar asupra unor parti de teritoriu grupate in circumscriptii teritoriale. Tot in cadrul acestui inteles, administratia centrala desemna serviciile centrale ale unui minister sau alta autoritate administrativa autonoma ori aflata in subordinea unui minister, in raport cu serviciile lor exterioare localizate la nivelul diverselor circumscriptii teritoriale proprii sau identice cu ale altor servicii exterioare.
Avand in vedere interesul promovat de organele administrative prin competenta lor, administratia publica centrala urmarea realizarea interesului general. Prin aceasta, ea se opunea administratiei publice locale sau autonome care urmarea realizarea intereselor specifice ale diferitelor colectivitati locale teritoriale. 
In aceasta epoca administratia publica centrala era realizata de catre monarh, consiliu de ministri, ministri, serviciile ministeriale, secretarii de stat etc. Nu a existat in epoca interesul pentru o organizare uniforma a serviciilor ministeriale si nici pentru reglementarea unui statut al functionarilor publici. Functionarismul a inflorit fiind incurajat in buna parte de interesele de partid.
Constitutia de la 1866 nu introducea noutati absolute in materia organizarii si functionarii administratiei publice centrale. Principii moderne ca separatia administratiei de judecatoresc, iresponsabilitatea monarhului, responsabilitatea ministeriala fusesera treptat consacrate inca din perioada Regulamentelor Organice, iar influentele Constitutiei belgiene se manifestau inca din epoca pasoptista. Noua Constitutie a Romaniei venea insa cu o reglementare completa a acestora in cadrul unei structuri tehnico-legislative neintalnite in epoca lui Cuza. Din nefericire, mecanismele si parghiile de control reciproc intre executiv si legislativ, specifice regimului parlamentar, au fost reglementate doar partial in constitutie. Acest fapt a lasat deschisa posibilitatea consacrarii pe cale cutumiara a structurii institutionale si functionale specifice parlamentarismului modern.
Pe de alta parte, in aceasta epoca a debutat si la noi un efort doctrinar, marcat de puternice influente apusene, de a explica si delimita toate aceste principii, efort fara de care intelegerea deplina a fenomenelor respective nu ar fi fost posibila. 
2. Organele administratiei publice centrale
2.1. Guvernare si administrare
Desi in cadrul separarii clasice a puterilor in stat puterii executive ii revenea sarcina de a executa legile adoptate de puterea legislativa, de-a lungul secolului al XIX-lea semnificatia termenului s-a nuantat, tinzand spre o dualitate sau chiar o multitudine de sensuri. Activitatea de executare propriu-zisa a legii s-a delimitat, treptat, de o activitate mai complexa de conturare si directionare a politicii generale a statului, supraordonata activitatii administrative concrete. In consecinta, sub influenta doctrinei franceze, doctrina romaneasca a postulat, la randul ei, o distinctie intre guvernare si administrare ca ramuri ale puterii executive. In aceste conditii, guvernarea se ocupa cu aplicarea dispozitiilor constitutionale in ceea ce privea raporturile puterii executive cu parlamentul, precum si cu directiunea intereselor generale ale statului atat in exterior, cat si in interior. Pe de alta parte, administrarea avea in vedere executarea concreta a legilor de interes general si a actelor de guvernamant. De aici rezultau doua tipuri de activitati care nu se confundau: activitatea de guvernare era una de aplicare si de directionare, pe cand activitatea administrativa era una de executare propriu-zisa. Activitatii guvernamentale ii revenea, in consecinta, dreptul de a trasa liniile generale de dezvoltare a statului in functie de anumite idei; de aceea, activitatea guvernamentala era in esenta ei politica. Pe acest considerent, guvernamantul in democratia parlamentara se identifica cu ideologia unui anume partid, care, in urma alegerilor, dobandise majoritatea parlamentara si, in consecinta, formase guvernul. Politica guverneaza, administratia lucreaza. Cele doua activitati, se completau, in consecinta, reciproc. 
2.2. Regele
Constitutia de la 1866 incredinta regelui puterea executiva care urma sa fie exercitata in modul prevazut de actul juridic fundamental. Titular al puterii executive, regele nu era si proprietarul suveran al acesteia, ci doar cel ce exercita atributiile puterii executive. Constitutia preciza ca toate puterile statului emanau de la natiune. In consecinta, regele doar detinea (depozita) in numele natiunii puterea executiva pe care o exercita in calitate de prim functionar public al statului. 
In calitate de sef al puterii executive, regele era in mod egal atat sef al guvernamantului, cat si autoritate suprema a administratiei publice. In consecinta, desi nu detinea actiunea guvernamentala, el nu era o simpla marioneta fara nici un fel de impuls asupra vietii politice si administrative a tarii. Dimpotriva, el era un factor activ, organizand, comandand, protejand, administrand si guvernand in limitele recunoscute de constitutie si in baza propriei sale vointe. In consecinta, atat guvernul, cat si administratia publica aveau nevoie de colaborarea regelui pentru a-si desfasura activitatea. El desemna pe primul-ministru, numea si revoca din functie pe ministri, facea regulamente pentru punerea in aplicare a legilor, numea sau confirma in functiile publice, conferea decoratii, era capul armatei, acorda gratierea si amnistia, avea drept de a bate moneda, incheia tratate si conventii cu alte state. 
2.3. Consiliul si Presedintele Consiliului de Ministri
Activitatea administrativa trebuia sa se caracterizeze nu doar printr-o unitate de actiune ci si printr-o unitate de directie. Degeaba ar fi functionat corect mecanismele ierarhice in cadrul ministerelor daca, per ansamblu, in momentul in care ar fi aplicat o anume lege sau regulament ori ar fi luat decizii intr-o problema de maxima importanta, ministrii ar fi dat dispozitii contradictorii de la un minister la altul. Pentru a unifica decizia administrativa, s-a format in timp, in mod necesar, un organ colegial ministerial numit, in aceasta perioada, Consiliu de Ministri. Rostul acestuia era clar: de a obliga pe ministri sa delibereze si sa se puna de acord in ceea ce priveste directia generala a intregii administratii, la afaceri relative la mai multe ministere sau la afaceri foarte importante privind un anume minister si care impuneau acordul cu politica generala a cabinetului. Pe de o parte, Consiliul de Ministri guverna, si pe de alta parte, el administra. Constitutia de la 1866 nu reglementa clar institutia Consiliului de ministri si nici nu exista o expunere enumerativa a atributiilor sale. Se arata doar ca lui ii revenea exercitarea atributiilor constitutionale ale regelui intre data mortii acestuia si pana la data depunerii juramantului de catre succesor.

Fisiere in arhiva (1):

 Administratia publica centrala in Vechiul Regat 1866-1918.doc

Bibliografie

1. Manuel Gutan, Istoria administratiei publice romanesti, editia a 2-a, revazuta si adaugita, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2006
2. www.scribd.com
3. http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ Istoria administratiei publice