Acțiunile de Stare Civilă

SUBIECTELE DE DREPT CIVIL

Conform art. 11 Cod Civil, “subiectele de drept civil sunt persoanele fizice şi persoanele juridice, iar persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi şi de obligaţii civile.”

Calitatea de persoană fizică este recunoscută prin lege, tuturor fiinţelor umane, luate fiecare în parte, ca membre ale societăţii, care se bucură de posibilitatea de a participa la raporturi juridice.

2. CAPACITATEA CIVILĂ A PERSOANEI FIZICE

2.1. Capacitatea de folosinţă

Potrivit art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, "Capacitatea

de folosinţă este capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii".

Ţinând seama de legislaţia în vigoare - Decretul nr.31/1954 şi de Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, un alt autor, referindu- se la capacitatea de folosinţă considera că trebuie să se ţină seama de trei elemente: capacitatea de folosinţă a persoanei fizice este o parte o capacităţii civile a omului; ea constă în aptitudinea omului de a avea drepturi şi obligaţii; aceste drepturi şi obligatţii sunt civile, iar nu drepturi şi obligaţii în general.

Pornind de la aceste premise, autorul defineşte capacitatea de folosinţă a persoanei ca fiind acea parte a capacităţii civile care constă în aptitudinea omului de a avea drepturi şi obligaţii civile.

Cu privire la începutul capacităţii de folosinţă, regula este că

aceasta se dobândeşte de la naştere. Acest lucru este consacrat în art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, "Capacitatea de folosinţă începe de la naşterea persoanei...". Deci, data naşterii persoanei fizice este data începutului capacităţii de folosinţă a acesteia.

Prin art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 se stabileşte o excepţie de la regula mai sus menţionată. Potrivit acestei reglementări, "Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţie, însa numai dacă el se naşte viu".

În materia capacităţii succesorale a persoanei fizice, art. 654 Cod civil prevede : "Pentru a succede trebuie neapărat ca persoana ce succede să existe în momentul deschiderii succesiunii. Copilul conceput este considerat că există. Copilul născut mort este considerat că nu există".

Prin conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice se înţelege sintetic aptitudinea acestui subiect de drept de a avea toate drepturile şi obligaţiile civile.

Încetarea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice este reglementată în Decretul nr. 31/1954 (art.7; 16-21) şi Decretul nr. 32/1954 (art.36-43).

Potrivit art. 7 din Decretul nr. 31/1954: "capacitatea de folosinţă începe de la data naşterii persoanei şi înceteaza odată cu moartea acesteia". Este de la sine înţeles că odată cu moartea persoanei fizice încetează şi calitatea de subiect de drept civil, adica ia sfârşit capacitatea de folosinţă a acesteia, întrucât calitatea de subiect de drept a persoanei fizice nu poate supravieţui suportului său uman.

Potrivit art. 18 din Decretul nr. 31/1954: "De îndată ce

hotărârea declarativă de moarte a rămas definitivă, cel disparut este socotit că a murit la data stabilită în hotărâre, ca fiind aceea a

morţii.”

2.2. Capacitatea de exerciţiu

Definiţia legală a capacităţii de exerciţiu o găsim în cuprinsul art. 5 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 potrivit căruia: "capacitatea de exerciţiu este capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii, săvârşind acte juridice".

Având în vedere prevederile art. 5 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 şi ţinând seama de definiţiile formulate în literatura de specialitate, putem spune că prin capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice înţelegem acea parte a capacităţii de drept civil a omului ce constă în aptitudinea de a dobândi şi exercita drepturi civile subiective şi de a-şi asuma şi executa obligaţii civile prin încheierea de acte juridice civile.

Premisele capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice sunt:

a. capacitatea de folosinţă şi

b. discernământul necesar.

Prima premisă este caracteristică tuturor persoanelor fizice, lucru demonstrat de universalitatea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice.

Cea de-a doua premisă se înfăţişeaza diferit în funcţie de înaintarea în vârstă: maturitatea psihică, discernământul se dobândesc numai ca urmare a înaintării în vârstă a minorului. La unii minori discernământul apare la o vârstă mai fragedă, de 12-14 ani, la alţii mai târziu, la 14-18 ani.

Discernământul mai depinde, în afară de vârstă, şi de

sănătatea minţii omului.

În ceea ce priveşte capacitatea de exerciţiu, există trei

cazuri:

- persoane cu capacitate de exerciţiu deplină;

- persoane cu capacitate de exerciţiu restrânsă;

- persoane lipsite de capacitate de exerciţiu.

Capacitatea de exerciţiu deplină consituie regula. Persoanele pot să-şi asume obligaţii şi să beneficieze de drepturi subiective civile şi să încheie acte juridice fără reprezentant şi fără încuviinţare legală (în afara cazurilor prohibite de lege).

Începutul capacităţii de exerciţiu este marcat de momentul când persoana devine majoră: Art.24 Cod Civil spune: “Capacitatea de exerciţiu deplină începe la data când persoana devine majoră. Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani.”

Mai există un caz de atingere a capacităţii de exerciţiu, reglementat de art. 4 din Codul Familiei: “Bãrbatul se poate cãsãtori numai dacã a împlinit vârsta de optsprezece ani, iar femeia numai dacã a împlinit şaisprezece ani. Cu toate acestea, pentru motive temeinice, se poate încuviinţa cãsãtoria femeii care a împlinit cincisprezece ani. Încuviinţarea se poate da de Comitetul executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti sau al judeţului în cuprinsul cãruia îşi are domiciliul femeia şi numai în temeiul unui aviz dat de un medic oficial.”

Încetarea capacităţii de exerciţiu apare în următoarele

cazuri :

- prin moarte

- prin declararea nulităţii sau anularea căsătoriei înainte ca femeia să fi împlinit 18 ani, dacă se demonstrează că aceasta a fost de rea-credinţă.