Acționari și obligatari în societățile comerciale

Obligatiunile sunt titluri de valoare emise de societate in schimbul sumelor de bani imprumutate, care incorporeaza indatorirea societatii de a rambursa aceste sume si de a plati dobanzile aferente. Societatea cu raspundere limitata nu poate emite obligatiuni, in timp ce societatea pe actiuni are aceasta posibilitate cu respectarea conditiilor din Lege.Valoarea nominala a unei obligatiuni nu poate fi mai mica de 2,5 lei fiind emise in forma materiala, pe suport hartie, sau in forma dematerializata, prin inscriere in cont.Subscriptia obligatiunilor va fi facuta pe exemplarele prospectului de emisiune.Valoarea nominala a obligatiunilor convertibile in actiuni va trebui sa fie egala cu cea a actiunilor. Obligatiunile se ramburseaza de societatea emitenta la scadenta.

Ca natură juridică, obligațiunile sunt calificate ca fiind titluri de credit, ele fiind părți ale unui singur împrumut efectuat de către societatea pe acțiuni, în scopul finanțării unor proiecte aprobate de către acționari. Obligațiunile se clasifica după trei criterii: modul de circulație (nominative sau la purtător), natura dreptului conferit posesorului (după drepturile pecuniare obținute la stingerea obligațiunilor și după convertibilitatea acestora în acțiuni), locul emiterii (obligațiuni naționale, obligațiuni străine, euro-obligațiuni).

În privința emiterii obligațiunilor, art. 113 lit. l) din Legea nr. 31/1990 statuează că adunarea generală extraordinară este competentă să decidă emiterea de obligațiuni de către o societate de capitaluri. Din aceeași lege rezultă că singura modalitate de emitere este prin ofertă publică, iar valoarea nominală minimă este de 2,5 lei. De asemenea, tot în Legea societăților se prevede că deținătorii de obligațiuni se pot întruni în adunarea generală, pentru a delibera asupra intereselor lor. Autorul subliniază că, deși în lege nu se face referire, doctrina susține că la adunarea obligatarilor nu pot participa decât obligatarii care au subscris obligațiuni din aceeași emisiune. La art. 172 alin. (1) din Legea societăților sunt reglementate atribuțiile adunării obligatarilor.

Ca urmare a subscrierii obligațiunilor, obligatarii dobândesc anumite drepturi, care se clasifică în drepturi personal-nepatrimoniale și drepturi patrimoniale. Drepturile personal nepatrimoniale sunt: dreptul de a participa la adunările generale ale obligatarilor, personal sau prin reprezentare (participare fizică sau prin mandatar, altul decât administratorii, directorii, membrii directoratului, ai consiliului de supraveghere, cenzorii, funcționari ai societății); dreptul de vot, drept exercitat în cadrul adunării generale sau anterior acesteia, prin intermediul instituţiei votului prin corespondenţă (necesar a fi execitat cu bună-credință); dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales în cadrul structurilor societare aferente deţinătorilor de obligaţiuni reglementate de art. 172 din Legea nr. 31/1990; dreptul de informare referitor la activitatea societăţii şi la drepturile derivate din calitatea de proprietar al obligaţiunilor emise de către aceasta (astfel, obligatarii intră în posesia cunoștințelor necesare pentru evaluarea gestiunii societății în ceea ce privește împrumutul obligatar); dreptul de a ataca în justiţie a hotărârilor adunării generale ale deţinătorilor de obligaţiuni (de către cei care nu au participat la adunare sau, dacă au participat, au votat contra).

Referitor la stingerea obligațiunilor, ele pot fi rambursate în numerar sau prin conversia lor în acțiuni. Cea din urmă ipoteză are ca urmare majorarea capitalului social, obligatarii devenind acționari

Societatea pe actiuni este o societate de capital, elementul essential il reprezinta cota de capital investita de actioner- intuitu pecuniae. Societatea pe actiuni este societatea al carei capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimonial social; actionarii raspund numai in limita aportului lor. Societatile pe actiuni au un regim special in ceea ce priveste aspectele legate de administrare pentru ca actionarii au posibilitatea sa opteze intre doua sisteme de administrare : fie sistemul unitar, fie sistemul dualist, fara a putea alege ambele sisteme concomitent.

Sistemul unitar se caracterizeaza prin faptul ca exista un singur nivel de administratre si anume cel exercitat de administratorul unic sau consiliul de administratie, iar delegarea puterilor de conducere catre unul sau multi director este prevazuta in mod exceptional.

Sistemul dualist are un mecanism bine structurat de conducere si monitorizare, impartit pe doua niveluri de competente : directoratul si consiliul de supraveghere.

SA este administrata de unul sau mai multi administratori, numarul acestora fiind totdeauna impar. Totusi, societatile a caror situatii financiare fac obiectul unei obligatii legale de auditare sunt obligate sa fie administrate de minimum 3 administratori. Cand sunt mai multi administratori, ei constituie un consiliu de administratie.Pentru validitatea deciziilor consiliului de administratie este necesara prezenta a cel putin jumatate din numarul membrilor, daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare.Deciziile in cadrul consiliului de administratie se iau cu votul majoritatii membrilor prezenti.

Consiliul de administratie reprezinta societatea in raport cu tertii si in justitie. In lipsa unei stipulatii contrare in actul constitutiv, consiliul de administratie reprezinta societatea prin presedintele sau.Conform prevederilor Legii, Consiliul de administratie poate delega conducerea societatii unuia sau mai multor directori, nefiind impus un numar minim sau maxim de directori. Directorii pot fi numiti dintre administratori sau din afara consiliului de administratie. Atunci cand ne aflam in prezenta unei pluralitati de directori, consiliul de administratie are obligatia de a numi pe unul dintre ei director general. Functia de director general poate fi exercitata chiar si de presedintele consiliului de administratie.