Actele Medico-Legale

Activitatea de medicină legală este reglementată în sistemul de drept românesc prin Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 şi constă, aşa cum o defineşte art. 1 al acestui act normativ, în „efectuarea de expertize, examinări, constatări, examene de laborator şi alte lucrări medico-legale asupra persoanelor în viaţă, cadavrelor, produselor biologice şi corpurilor delicte, în vederea stabilirii adevărului în cauzele privind infracţiunile contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii persoanelor ori în alte situaţii prevăzute de lege, precum şi în efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice şi de cercetare a filiaţiei.”

Rolul medicinei legale este de a asigura organelor de urmărire penală, instanţelor judecătoreşti, precum şi la cererea persoanelor interesate, mijloace de probă cu caracter ştiinţific în soluţionarea cauzelor penale, civile sau de altă natură, contribuind prin mijloace specifice, prevăzute de lege, la stabilirea adevărului.

Activitatea de medicină legală este desfăşurată de medici legişti în cadrul unor instituţii sanitare cu caracter public de diferite categorii.

Primele dintre acestea sunt institutele medico-legale de la Bucureşti (denumit Institutul Naţional „Mina Minovici”), Craiova, Timişoara, Cluj-Napoca, Târgu-Mureş, Iaşi fiecare având competenţă pe un anumit teritoriu. Acestea sunt unităţi cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Sănătăţii. Printre atribuţiile institutelor de medicină legală prevăzute de O.G. nr. 1/2000 se numără: efectuarea, din dispoziţia organelor de urmărire penală, a instanţelor judecătoreşti sau la cererea persoanelor interesate, de expertize şi constatări, precum şi alte lucrări medico-legale; efectuarea de noi expertize medico-legale dispuse de organele de urmărire penală sau de instanţele judecătoreşti, precum şi în cazurile de deficienţe privind acordarea asistenţei medicale ori în cazurile în care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice; executarea de examene complementare de laborator, solicitate de serviciile de medicină legală judeţene, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti sau de persoanele interesate; îndeplinirea, pentru judeţele în care îşi au sediul, respectiv pentru municipiul Bucureşti, a atribuţiilor ce revin serviciilor de medicină legală judeţene prevăzute în prezenta ordonanţă; efectuarea de cercetări ştiinţifice în domeniul medicinei legale şi punerea la dispoziţia învăţământului universitar şi postuniversitar de materiale documentare, precum şi alte mijloace necesare procesului de învăţământ; contribuţia la sprijinirea asistenţei medicale atât prin analiza aspectelor medico-legale din activitatea unităţilor sanitare, cât şi prin efectuarea unor analize de specialitate, la cererea acestora; propunerea către Consiliul superior de medicină legală a unor măsuri corespunzătoare în vederea asigurării, din punct de vedere metodologic, a unei practici unitare în domeniul medicinei legale pe întregul teritoriu al ţării; avizarea funcţionării, în condiţiile legii, a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de îmbălsămare şi alte servicii de estetică mortuară.

Pe lângă Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” din Bucureşti funcţionează Consiliul superior de medicină legală, a cărui principală atribuţie este să coordoneze activitatea de medicină legală, din punct de vedere ştiinţific şi metodologic, împreună cu Ministerul Sănătăţii, în vederea asigurării unei practici medico-legale unitare pe întregul teritoriu al ţării.

Pe lângă Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti funcţionează Comisia superioară de avizare şi control. De asemenea, în cadrul fiecărui institut de medicină legală, inclusiv INML „M. Minovici”, există o comisie de avizare şi control. Comisiile de avizare şi control au rolul de a verifica, evalua, analiza şi aviza din punct de vedere ştiinţific conţinutul şi concluziile diverselor acte medico-legale realizate de serviciile de medicină legală judeţene, conform competenţei teritoriale, pe când Comisia superioară de avizare şi control reprezintă forul suprem de contestare a actelor medico-legale.

La nivelul inferior se află serviciile judeţene de medicină legală, înfiinţate, cum reiese şi din denumirea lor, în fiecare judeţ. În cadrul acestor servicii pot fi înfiinţate cabinete de medicină legală, care să funcţioneze în localităţi nereşedinţă de judeţ în măsura în care este necesar. Acestea sunt subordonate, din punct de vedere administrativ, direcţiilor de sănătate publică.