Accesul persoanelor fizice pe teritoriul statelor UE - componentă a liberei circulații a persoanelor

In decembrie 2007, la Strasbourg a fost semnata Carta drepturilor fundamentale ale

Uniunii Europene de către Preşedintele Parlamentului European, Hans-Gert Pöttering, Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso şi Preşedintele în exerciţiu al Consiliului Uniunii, José Sócrates, în cadrul unei ceremonii oficiale. Premierul portughez, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, José Sócrates, şi-a început discursul prin a preciza: "Astăzi este o zi fundamentală în istoria Europei. Această ceremonie este probabil cea mai importantă la care am participat în toată cariera mea politică. Sunt onorat că proclamăm această Cartă în timpul Preşedinţiei Portugheze a Uniunii". El a explicat că procesul lung care a dus la semnarea Cartei a început în 2000, sub Preşedinţia Portugheză a Uniunii. "Este o onoare pentru ţara mea să fie asociată unui moment atât de important în istoria Europeană".

Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene a fost proclamata in mod

solemn in decembrie 2000 la Nisa, de către Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene si Comisia Europeana, textul fiind inclus ca parte a II-a a Constituţiei Europene. Conform preambulului Cartei „ Popoarele Europei, stabilind intre ele o uniune tot mai strânsa, au hotărât sa impartaseasca un viitor paşnic întemeiat pe valori comune. Conştienta de patrimoniul sau spiritual si moral, Uniunea este întemeiata pe valorile indivizibile si universale ale demnitatii umane, libertăţii, egalitatii si solidarităţii; aceasta se întemeiază pe principiile democraţiei si statului de drept. Uniunea situează persoana in centrul acţiunii sale, instituind cetăţenia Uniunii si creând un spaţiu de libertate, securitate si justiţie. „ .

1. „Orice cetăţean sau orice cetăţeană a Uniunii Europene are dreptul de a se deplasa şi de a-şi stabili reşedinţa în mod liber pe teritoriul statelor membre“.

2. „Libertatea de circulaţie şi de şedere poate să fie acordată, în conformitate cu Tratatul instituind Comunitatea Europeană, cetăţenilor unor ţări terţe care domiciliază legal pe teritoriul unui stat membru.’’

Preşedintele Comisiei, José Manuel Barroso referitor la semnarea Cartei in decembrie 2007: "Ceremonia de astăzi reafirmă angajamentul asumat în decembrie 2000", când Carta a fost proclamată pentru prima oară. Totuşi, a spus el, proclamarea de astăzi reprezintă "un pas crucial înainte: în 2000, Carta nu a fost obligatorie, aşa cum au fost tratatele". Dacă Tratatul de la Lisabona va fi ratificat, Carta va avea acelaşi statut legal. Carta aduce "progrese concrete pentru cetăţenii Europeni", a spus Barroso. El a accentuat că până acum, aceste drepturi au fost recunoscute de Curtea Europeană de Justiţie, pe baza cazurilor individuale, şi că noul text va furniza un cadru legal corect pentru asigurarea respectării lor.

Preşedintele Comisiei a mai declarat că textul Cartei include şi drepturi economice şi sociale. Mai mult, include ceea ce Barroso a denumit "drepturile secolului 21", în special dreptul la protecţia datelor personale şi la o bună administrare. Uniunea trebuie să respecte toate aceste drepturi în toate politicile sale, cum ar fi imigrarea şi lupta împotriva terorismului, a adăugat Preşedintele Comisiei.

2. PREVEDERILE CARTEI

Carta Europeană pentru Drepturile Fundamentale stabileşte, într-un singur text, o serie de drepturi civile, politice, economice, sociale pe care le au cetăţenii Europeni şi toate persoanele cu rezidenţă pe teritoriul Uniunii Europene - drepturi definite ca valori comune ale Uniunii. Obiectivul Cartei constă în asigurarea unei vizibilităţi sporite a acestor principii, în vederea consolidării protecţiei drepturilor fundamentale, după schimbările din societate, progresele sociale şi evoluţiile ştiinţifice. Previziunile Cartei se aplică instituţiilor, agenţiilor Europene şi Statelor Membre doar când aplică legea comunitară. Carta nu stabileşte prerogative noi pentru Uniune.

Conform Cartei drepturile cetăţenilor europeni sunt următoarele:

1) Demnitate: demnitatea umană, dreptul la viaţă, dreptul la integritate, interzicerea torturii şi a tratamentelor degradante sau inumane, interzicerea sclaviei şi a muncii forţate;

2) Libertate: dreptul la libertate şi securitate, respectarea vieţii private şi de familie, protecţia datelor personale, dreptul la căsătorie şi la formarea unei familii, libertatea de gândire, de exprimare, de apartenenţă religioasă, dreptul la informare, libertatea de asociere, libertatea artelor şi a ştiinţelor, dreptul la educaţie, libertatea de a alege o ocupaţie şi de a munci, libertatea de a începe o afacere, dreptul la proprietate, dreptul la azil, protecţie în caz de expulzare sau extrădare;

3) Egalitate: egalitate în faţa legii, nediscriminare, egalitate culturală, religioasă şi lingvistică, diversitate, egalitate între bărbaţi şi femei, drepturile copiilor, drepturile persoanelor în vârstă, integrarea persoanelor cu disabilităţi.

4) Solidaritate: drepturile lucrătorilor la informare şi consultare, dreptul la acţiuni colective, dreptul la acces la serviciile de plasare, protecţie în caz de demitere nejustificată, condiţii corecte de muncă, interzicerea folosirii copiilor pe piaţa muncii, protecţia tinerilor la locul de muncă şi în viaţa profesională şi de familie, securitate şi asistenţă socială, protecţia consumatorilor, protecţia mediului înconjurător, acces la servicii de sănătate şi interes general.

5) Drepturile Cetăţenilor: dreptul la vot şi la participarea în alegerile pentru Parlamentul European, în alegerile municipale, dreptul la o bună administraţie, la acces la documente, la Mediatorul European, la petiţii, libertatea de mişcare şi de rezidenţă, protecţie consulară şi diplomatică;

6) Justiţie: dreptul la un proces corect, la prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare, dreptul la legalitate şi proporţionalitate în dosarele penale, dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeaşi crimă.