Taxa pe valoarea adăugată

1.1. DISPOZIŢII GENERALE

TVA care înlocuieşte impozitul pe circulaţia mărfurilor, este impozitul indirect şi unic care se aplică asupra mărfurilor care se aplică etape a circuitului acestora calculându-se numai asupra valorii adăugate pe fiecare verigă în parte. Aplicarea taxei pe valoarea adăugată a fost determinată de necesitatea alinierii ţări noastre la sistemul comun de impozit a restabilit de Comunitatea Europeană prin Directiva a VI-a din anul 1977. TVA corespunde economiilor moderne şi prezintă o seamă de caractere care rezultă din prevederile legale prin care se reglementează, cum ar fi:

- caracterul universal, în sensul că se aplică tuturor produselor şi serviciilor din economie;

- caracterul neutru, în sensul că elimină pe de o parte inegalităţile fiscale între diferite circuite de desfacere a mărfurilor, pe de altă parte conduce la eliminarea posibilităţilor eludare a răspunderii;

- caracter stimulativ, pentru agenţii economici, deoarece acest impozit se calculează numai de la un anumit venit în sus şi nu se calculează pentru produsele şi serviciile de bază care au drept consumator populaţia.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit direct care se stabileşte asupra ope¬ra¬ţiunilor privind transferul proprietăţii bunurilor precum şi asupra celor privind prestă¬rile de servicii.

Valoarea adăugată este echivalentă cu diferenţa dintre vânzările şi cumpărările aceluiaşi stadiu al circuitului economic.

Taxa se aplică asupra valorii adăugate la fiecare stadiu al circuitului economic şi reprezintă un venit al bugetului de stat.

1.2. REGLEMENTĂRI ALE TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ ÎN ROMÂNIA

TVA a fost reglementată prin:

-Ordonanţa Guvernului nr.3/1992 privind taxa pe valoarea adăugata ,aprobata prin Legea nr.130/1992

-Legea nr. 345/2002 publicata in MO 371din 01.06.2002 privind taxa pe valoare adăugata

-Hotărârea de Guvern nr.598/2002 pentru aprobarea normelor de aplicare a legii 345/2002

-Hotărârea de Guvern nr.44 /2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal

-Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal

-Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.338/2004 privind aprobarea metodologiei de soluţionare a deconturilor cu sume negative de TVA cu operaţiunea de rambursare.

-Ordonanţa Guvernului nr .92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala

-Hotărârea Guvernului nr.1574/2003 privind organizarea si funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice si a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala

-Ordinul nr.527/2004 pentru modificarea si completarea Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr.1849/2003 privind personalizarea formularelor tipizate cu regim special comune pe economie si a Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr.171/2004 pentru aprobarea unor formulare financiar contabile, comune pe economie privind TVA

-Ordinul nr.528/2004privind aprobarea Normelor privind restituirea de TVA cumpărătorilor persoane fizice care nu sunt stabiliţi in România.

-Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr.138/2004 ,completata prin Legea nr.163/2005

-Legea n.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale ,

1.3. SFERA DE APLICARE A TVA

1.3.1. OPERAŢIUNI IMPOZABILE

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operaţiuni privind:

1. Livrări de bunuri mobile şi prestări de servicii, efectuate în cadrul exercitării activităţii profesionale.

Prin livrare se înţelege totalitatea operaţiilor prin care se realizează transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile corporale, indiferent de forma juri¬dică prin care se realizează : vânzare, schimb, aport de bunuri pe baza unui contract cu clauza transferului proprietăţii asupra bunurilor respective la o anumită dată, predarea de către agenţii economici a unor bunuri cu titlu gratuit.

Prin prestarea de servicii se înţelege orice activitate rezultată dintr-un contract prin care o persoană se obligă să execute o muncă manuală sau intelectuală în scopul obţinerii de profit şi care nu reprezintă transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile sau livrare de bunuri mobile.

Prestările de servicii pot avea ca obiect:

- lucrări de construcţii-montaj;

- transport de persoane şi mărfuri;

- servicii de poştă şi telecomunicaţii;

- închiriere de bunuri;

- operaţiuni de intermediere sau de comision;

- reparaţii de orice natură;

- cesiuni de bunuri mobile necorporale, mărci, brevete, licenţe;

- operaţiuni de consultanţă, consulting, studii, cercetări şi expertize;

- operaţiuni bancare, financiare, de asigurare sau reasigurare;

- operaţiuni de leasing;

- orice altă muncă fizică sau intelectuală.