Caracteristicile cambiei Cambia a fost considerata ca titlul de credit prin excelenta si luata ca model pentru constructia teoretica a tuuror titlurilor de credit, nu numai prin consideratia ca poseda trasaturile comune ale acestora, dar si pentru faptul ca le duce la un grad maxim de eficacitate, caracteristicile cambiei fiind in concordanta perfecta cu functiunea ei economica. Spre deosebire de dreptul anglo-saxon, in care e prevazuta posibilitatea emiterii cambiei la purtator, in dreptul continental cambia este un titlul la ordin. Clauza,,la ordin''prin care se realizeaza este subinteleasa in oricare titlu care cuprinde denumirea de cambie sau bilet de ordin, fara ca el sa fie considerat insa in mod esential un titlul la ordin, legea ingaduind ca partile sa intrebuinteze si celalalte moduri de circulatie. Clauza ,,nu la ordin''sau o alta echivalenta poate fi inserata de tragator sau de emitent. Efectul ei este de a impiedica transmiterea cambiei prin gir, circulatia acesteia facandu-se numai prin cesiunea obisnuita. Legea mai admite sa se poata gira in alb sau cu clauza la purtator, printr-o echivalare a girului la purtator cu girul in alb. Cambia este un titlu de credit complet. Lipsa unei mentiuni esentiale, obligatia cambiala nu poate fi salvata recurgandu-se la alte documente, chiar daca in cambie se face trimitere la aceste documente. Imposibilitatea de a recurge la elementele exterioare pentru a reintregi cambia este consecinta formalismului dreptului cambial. Cambia fiind un titlu formal, nu are valoare ca atare, decat daca este redactata in formele prevazute de lege si cuprinde elementele cerute de aceasta. In dreptul modern acest formalism se explica prin nevoia de a intari creditul, aparand pe creditor si mai ales, pe tertii dobanditori de buna credinta. Pentru valabilitatea documentului se cere mai intai existenta unui inscris in care sa fie cuprinse anumite declaratii esentiale, astfel incat tertii dobanditori ai cambiei sa fie feriti de surprize, fata de ei urmand a avea valoarea unui inscris, adica numai vointa de a se obliga, asa cum aceasta apare in fora sa rigida, indiferent de ceea ce a crezut sau a intentionat acela de la care emana semnatura. Orice obligatie cuprinsa in cambie, spre a lua fiinta , presupune indeplinirea unui minim de formalism : pentru ca cineva sa se oblige cambial, trebuie ca actul cambial sa poarte semnatura sa. De aceea, o cambie transmisa telegrafic, desi cuprinde toate mentiunile necesare, nu este valabila, deoarece nu are semnatura autografa a emitentului. Celalalte elemente necesare completarii cambiei pot fi scrise de oricine, fie cu mana, fie la masina de scris, fie tiparite sau litografice. Inscrisul care constata obligatia cambiala, desi cu semnatura privata, face totusi dovada pana la inscriere in fals. Emitentul nu se poate exonera de obligatia asumata prin cambie, nerecunoscand inscrisul cambial, dupa cum de asemenea nu va fi suficienta o simpla verificare scripte pentru a fi inlaturate efectele actului cambial, ci se impune pentru aceasta exercitarea unei proceduri de defaimare a cambiei, intocmai ca pe un act public. Toate obligatiile din cambie sunt abstracte. Existenta lor nu depinde de dovedirea unei cauze particulare de emisiune sau de transfer. In regula generala aceasta cauza exista, insa raportul juridic dintre creditori si debitori care-l determina pe acesta din urma sa redacteze, sa semneze si sa predea cambia nu este mentionat in titlu. Creditorul cambial isi poate negocia titlul fara sa se faca o trimitere la raportul original si transmitand cambia, transmite dreptul de a pretinde suma de bani inscrisa in ea si nu dreptul de creanta pe care l-a avut in virtutea raportului juridic initial. Dar daca fata de terti, exceptiile derivate din raportul fundamental nu pot fi invocate, in rapoturile imediate dintre emitent si beneficiar sau dintre giranti si giratar, exceptiile ex causa au ca rezultat sa paralizeze efectele abstractizarii. Legea cambiei nu spune nicaieri ca obligatiile cambiale sunt abstracte, insa din evolutia istorica a dreptului cambial rezulta in mod neindoielnic ca ea le-a mentinut aceasta insusire. Insusi faptul ca art. 11.C, nu se mai poate prevede obligatia de a se arata cauza, este, de altfel, o dovada de desprindere a cambiei de cauza generatoare. Obligatiile cambiale sunt neconditionate, in sensul ca ele nu pot fi subordonate unei conditii sau unei contraprestatii din partea posesorului. Cambia nu ar mai da, in acest caz, acea siguranta absoluta de circulatie care constituie scopul sau fundamental. Sanctiunea inserarii unei conditii in cambie difera in raport cu variatele declaratii cuprinse in ea. Astfel, cambia este lovita de nulitate, daca este inserata o conditie in obligatia fundamentala a tragatorului sau emitentului, de la care emana ordinul sau promisiunea de plata. O asemenea conditie echivaleaza cu un refuz de acceptare, daca este cuprinsa in aceptarea pe care o da trasul si se socoteste nescrisa, daca este inserata intr-un gir. Toate obligatiile cambiale nu pot avea ca obiect decat plata unei sume de bani. In timp ce alte titluri de credit pot atribui drepturi cu un continut diferit, -ca de ex. servicii , marfuri, drepturi care nu au caracter exclusiv patrimonial, -cambia are ca obiect numai plata unei sume de bani, prestatie fungibila prin excelenta, nelegata de activitatea vreunei persoane.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
