Principiile dreptului comerțului internațional

Principiile DCI reprezinta idei calauzitoare in procesul elaborarii si aplicarii normelor juridice, in raporturile comerciale internationale.

Principiul libertatii comertului

Principiul concurentei loiale

Principiul egalitatii juridice a partilor

Principiul bunei credinte

Principiul libertatii conventiilor

PRINCIPIUL LIBERTATII COMERTULUI

Este consacrat de Constitutia Romaniei din 1991, revizuita in 2003, art 135, articol ce prevede ca statul trebuie sa asigure libertatea comertului pe baza egalitatii de sanse a comerciantilor.

Poate fi privit sub doua aspecte:

Orice persoana care doreste sa indeplineasca acte si fapte de comert, are dreptul sa participe in mod liber la tranzactii comerciale

Fiecare comerciant isi poate alege tipul de activitate comerciala

Poate fi privit de asemenea din punct de vedere:

intern, de la comerciantii romani catre piata internationala (presupune libera circulatie a marfurilor, persoanelor si capitalurilor subiectelor de drept romane pe piata internationala)

extern, de la comerciantii straini catre piata romaneasca (presupune liberul acces al subiectelor de drept straine pe piata romaneasca)

Acest principiu e limitat de diferite instrumente ale politicii comerciale, cu scopul de a restrange sau stimula comertul cu anumite produse sau de a proteja piata:

mijloace tarifare (politica vamala) sau netarifare

politica financiara si bancara (a B.N.R.)

regimul licentelor import/export

regimul autorizarii anumitor operatiuni import/export

politica antidumping (taxe vamale)

*dumping= vanzare a marfurilor pe piata externa la preturi mai scazute decat acelea de pe piata interna si mondiala, in scopul inlaturarii concurentilor si acapararii pietei externe.

PRINCIPIUL CONCURENTEI LOIALE

Concurenta reprezinta competitia dintre subiectele de drept participante la relatiile comerciale internationale, pentru mentinerea si extinderea permanenta a clientelei, in scopul obtinerii de profituri cat mai mari.

Concurenta loiala se exercita in limita uzantelor comerciale oneste, indeplinind urmatoarele functii:

functia de garantie a economiei de piata

functia de facilitare a liberei circulatii a marfurilor si serviciilor

functia de stimulare a initiativei participantilor la actele de comert international

Principiul are un rol important in determinarea pretului marfurilor, in determinarea reglementarilor privind restrictiile impuse concurentei si reprimarea concurentei neloiale.

Concurenta neloiala reprezinta incalcarea obligatiei de respectare a procedurilor oneste in exercitarea unei activitati comerciale sau industriale.

Exista si situatii de concurenta interzisa (aceasta rezulta din dispozitiile legii sau din stipulatiile contractuale), in situatia concurentei neloiale exercitiul unui drept fiind excesiv, concurenta interzisa implicand savarsirea unui act fara drept.

Restrictiile impuse concurentei urmaresc sa apere existenta liberei concurente prin suprimarea practicilor monopoliste (intelegeri anticoncurentiale, abuz de pozitie dominanta, concentrarea de intreprinderi), impiedicand folosirea abuziva a puterii economice.

PRINCIPIUL EGALITATII JURIDICE A PARTILOR

Priveste direct raportul de comert international, potrivit caruia partile sunt egale, fiecare parte contractanta avand dreptul de a actiona conform vointei sale, in ceea ce priveste desfasurarea tuturor operatiunilor de comert international.

PRINCIPIUL BUNEI CREDINTE

Pretinde ca orice conventie sa fie efectuata de catre parti cu “bona fides”, iar partile contractante sa nu recurga la uzante necinstite, dand dovada de concurenta neloiala.

In expresie generala, aceasta interpretare trebuie sa plece de la ideea ca toate clauzele convenite de parti, toate manifestarile lor de vointa au fost animate de intentii oneste si au fost stipulate in scopul satisfacerii intereselor lor legitime.

In cazul in care se constata, din partea unui contractant, reaua credinta, se vor suporta rigorile legii.

PRINCIPIUL LIBERTATII CONVENTIILOR

Conform acestui principiu, o parte se obliga prin manifestarea vointei numai la ceea ce accepta si numai in masura in care doreste.

Libertatea contractuala a partilor prezinta acceptiuni diferite ce pot fi grupate in 2 conceptii:

subiectiva (izvorul principal al drepturilor si obligatiilor stipulate in contract consta in acordul de vointa al partilor)

obiectiva (legea e prioritara fata de vointa partilor; partile au libertatea de a desemna legea aplicabila contractului)

In determinarea legii aplicabile contractului, principiul “lex voluntatis” corespunde exigentelor comertului international, permitand partilor sa adapteze contractul la situatia existenta pe diferite piete straine.