Prescriptia extinctiva consta in pierderea dreptului creditorului de a obtine o hotarare judecatoreasca in temeiul careia sa se poata proceda la executarea silita a obligatiilor, in urma neexercitarii actiunii in justitie in intervalul prevazut de lege.
Dupa trecerea unei perioade de timp, prescriptia pune capat valorificarii unui drept pe cale de constrangere. Titularul dreptului nu poate actiona in justitie, iar cel care nu si-a indeplinit obligatia isi vede consolidata situatia. Dupa implinirea termenului de prescriptive, titularul dreptului nu mai este ocrotit de lege iar debitorul nu mai poate fi constrans.
Conform articolului 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul de actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Cu alte cuvinte, prescriptia extinctiva este modul de stingere a dreptului la actiune prin neexercitarea acestuia in termenul prevazut de lege.
Principala trasatura a termenelor de prescriptie prevazute in Codul comercial consta in faptul ca ele sunt mai scurte decat termenele de prescriptie prevazute in Codul civil si chiar in Decretul nr. 167/1958, datorita celeritatii operatiunilor comerciale. Dispozitiile referitoare la prescriptia extinctiva prevazuta de Codul comercial se aplica si actelor juridice care au caracter unilateral sau mixt de comert potrivit art. 945: "actiunile
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
