Paralelă între dreptul civil și dreptul comercial

Paralela intre Dreptul Civil si Dreptul Comercial

Notiunea dreptului comercial

Dreptul comercial, ca disciplina de studiu, se ocupa cu actele (faptele) comerciale, cu obligatiile ce deriva din ele, cu comerciantii – persoane fizice sau juridice, cu contracte comerciale, cu titlurile comerciale de valoare, cu falimentul etc.

Putem defini dreptul comercial ca fiind un ansamblu de norme juridice apartinand dreptului privat din care se aplica tuturor raporturilor care rezulta din operatiunile (actele/faptele) juridice considerate de lege ca fiind comerciale, precum si raporturile care rezulta din operatiunile juridice la care participa acele persoane considerate de lege ca avand calitatea de comerciant.

Notiunea de comerciant

Potrivit Codului comercial roman, subiecte ale reporturilor comerciale pot fi atat comerciantii, cat si necomerciantii. Reglementarea sa se aplica oricarei persoane care savarseste fapte de comert obiective, indiferent daca persoana care le savarseste are sau nu calitatea de comerciant.

Daca savarsirea faptelor de comert are un caracter profesional, persoana are caracter accidental, desi raportul juridic care s-a nascut este supus reglementarii comerciale, totusi persoana care le-a savarsit pastreaza calitatea de necomerciant. Situatia este aceeasi si in cazul in care actul incheiat este o fapta de comert numai pentru una din partile actului juridic; raportul juridic este supus reglementarii dreptului comercial,fara ca, prin aceasta, persoana pentru care actul nu este fapta de comert sa devina comerciant.

Cu toate ca subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atat comerciantii cat si necomerciantii, totusi, in principal, activitatea comerciala se realizeaza de catre comercianti. De aceea Codul comercial precizeaza notiunea de comerciant si, printr-o serie de dispozitii, reglementeaza statutul juridic al comerciantilor.

Ca expresie a conceptiei sale obiective, Codul comercial prevede ca: „Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca profesiune obisnuita, si societatile comerciale”. Deci au calitatea de comerciant persoanele fizicecare savarsesc fapte de comert, ca profesiune obisnuita (comerciantii individuali) precum si persoanele juridice, adica societatile comerciale (comerciantii colectivi).

Cum se poate observa, Codul comercial defineste comerciantul persoana fizica nu prin aparenta sa la un anumit grup profesional, ci prin actele si operatiunile, adica prin faptele de comert pe care le savarseste cu caracter profesional. In prinvinta persoanelor juridice, Codul comercial se multumeste sa precizeze ca au calitatea de comerciant si societatile comerciale. Desi, persoanele juridice au calitatea de comerciant daca imbraca forma juridica a societatilor comerciale.

Actele de comert

Actele unilaterale, bilaterale si multilaterale

Actele unilaterale sunt acte juridice care sunt rezultatul vointei unei singure parti, adica emana de la autorul lor unic, cum ar fi: oferta de a contracta, promisiunea de recompensa, testamentul.

Actele bilaterale sunt acele acte juridice care sunt rezultatul vointei combinate a doua parti, adica emana de la ambele si reprezinta acordul lor de vointa. Actul bilateral mai este denumit si contract ori conventie sau, altfel spus, contractul este un act bilateral. Exemple de contracte: vanzare-cumparare, mandatul, donatia, imprumutul, depozitul, leasing-ul.

Actele multilaterale sunt acele acte juridice care sunt rezultatul vointei combinate a trei sau mai multor parti, adica emana de la toate si reprezinta acordul de vointa al acestora. Exemple de contracte multilaterale sunt contractele de societate civila sau contractul de societate comerciala cu trei sau mai multi asociati.

Acte patrimoniale si acte nepatrimoniale

Sunt patrimoniale acele acte juridice care au un continut evaluabil in bani. Exemple de acte patrimoniale: vanzare-cumparare, mandatul, donatia, imprumutul, depozitul, leasing-ul, locatiunea (inchirierea).

Sunt nepatrimoniale acele acte juridice care nu au un continut evaluabil in bani. Exemple de contracte nepatrimoniale sunt casatoria, acordul fostilor soti cu privire la pastrarea de dupa divort a numelui din casatorie etc.

Acte cu titlu oneros si titlu gratuit

Actele cu titlu oneros sunt acele acte in care, in schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte, se urmareste de catre aceasta din urma parte, obtinerea unui alt folos patrimonial. Exemple: vanzare-cumparare, mandatul remunerat, imprumutul cu dobanda, depozitul remunerat, locatiunea, leasing-ul. In matere comerciala, contractele se incheie in general cu titlu oneros.

Din categoria actelor cu titlu oneros , actele comutative sunt acele acte juridice ale caror parti stiu, la un momentul incheierii, care este intinderea obligatiilor ce le incumba. Exemple: donatia,locatiunea, vanzarea-cumpararea, mandatul, imprumutul, depozitul, leasing-ul.

Actele cu titlu gratuit sunt acele acte juridice in care cel care procura un folos patrimonial celelialte nu urmareste, la randul sau, sa-si procure de la cel dintai, un astfel de folos in schimb.exemple: donatia, legatul, depozitul neremunerat, mandatul neremunerat, imprumutul fara dobanda.

Din categoria actelor cu titlu gratuit, actele dezinteresate sunt acele acte prin care dispunatorul, desi procura un folos patrimonial celeilalte parti, nu isi diminueaza in acest fel patrimoniul. Exemple: depozitul neremunerat, mandatul neremunerat, imprumutul fara dobanda, comodatul.