Inarbitrabilitatea litigiilor internaționale

Arbitrajul international este o institutie specifica dreptului international si are competenta de a solutiona litigii formate in legatura cu aspecte litigioase care prezinta unul sau mai multe elemente de extranietate ce ii confera legaturi cu sisteme de drept diferite.

Nu sunt supuse arbitrajului litigiile:

-privind starea civila si capacitatea persoanelor;

-privind dezbaterea succesorala;

-privind relatiile de familie;

-privind drepturile asupra carora partile nu pot sa dispuna;

-privind bunurile care nu sunt in circuit civil;

-care apartin competentei exclusive a instantelor judecatoresti;

-conflictele collective de munca;

-privind drepturile de proprietate intelectuala.

Litigiul comercial arbitral international,este litigiul comercial care deriva dintr-un raport de drept privat cu elemente de extraneitate si care este dedus jurisdictiei arbitrale, in temeiul unei conventii arbitrale. Prin conventia arbitrala referitoare la un arbitraj international, partile pot stabili ca acesta sa aiba loc in Romania sau intr-o alta tara (art. 3691 C.proc.civ.). Litigiul este apreciat ca fiind international, chiar daca legea efectiv aplicabila este cea romana, insa neintelegerile dintre parti rezulta din raporturi juridice comerciale cu elemente de extraneitate suficient de relevante spre a pune in discutie aplicarea unei legi straine (art. 2 din Regulamentul C.C.I.R.).

Sanctiunea incalcarii conditiei arbitrabilitatii este, in temeiul art. 5 C.civ.,roman nulitatea absoluta, intrucat o conventie arbitrala care ar avea ca obiect litigii nearbitrabile incalca ordinea publica. Mai mult, se arata ca daca un litigiu se desfasoara in baza unei conventii arbitrale ilicite, sunt aplicabile dispozitiile art. 364 lit. a C.roman pr. civ., sentinta arbitrala putand fi desfiintata pe calea actiunii in anulare.

Raportand conditiile de validitate a conventiei arbitrale care se desprind din reglementarea romana la prevederile in vigoare in Egipt, se arata ca deosebirile esentiale consta in faptul ca, arbitrabilitatea litigiilor nu este supusa conditiei ca litigiile sa aiba un obiect patrimonial, iar in ce priveste capacitatea de exercitiu, se poate observa o diferentiere cu privire la capacitatea statului si a persoanelor juridice de drept public de a incheia conventii arbitrale.