Motto: ,,In ceea ce priveste statul, sarcina acestuia este sa asigure binele comun. Daca printul nu-si indeplineste aceasta indatorire, comportandu-se ca un tiran, poporul are dreptul sa-l demita si chiar sa-l ucida." (K. Vorlander - Viata si opera lui William Occam)
Domnia primului reprezentant al Casei de Bourbon - care inca mai pastra in sange epopeea medievala franceza de mult apusa - Henric al IV- lea cuprinsa intre 1589-1610, a fost cea mai prolifica din mai multe puncte de vedere. In primul rand acest rege popular prin felul sau de a fi ca om, care avea sa promita bunilor parizieni o ,,liturghie memorabila" s-a aflat ca monarh la hotarul dintre vechi si nou. Henric al IV-lea este considerat ca fiind ultimul rege al Evului Mediu francez.
Cu domnia fiului sau, Ludovic al XIII-lea (1610-1642) incepe monarhia franceza de tip modern; finalul acesteia fiind prabusirea Vechiului Regim, in urma Revolutiei Franceze de la 14 iulie 1789. Printul Henric era originar din extrem de pitorescul tinut al Navarrei, situat in Muntii Pirinei, la granita dintre Franta si Spania. Oamenii din acele locuri, la fel ca si astazi erau adeseori batjocoriti si luati peste picior de conationalii lor, francezi ,,pur-sange", datorita felului lor de a fi si de a vorbi. Nici Henric nu a scapat de critica timpului, fiind adesea ironizat, la fel ca si D`Artagnan, personajul lui Alexandre Dumas, creat mai tarziu. Oamenii din acel tinut se numeau gasconi si vorbeau o limba arhaica, ciudata, un amestec prozaic de franceza si spaniola. Un tinut cu desavarsire salbatic, dar incarcat de istorie, daca ar fi sa amintim numai tragica confruntare din defileul Roncevaux dintre armatele franceze crestine si cele musulmane din vremea lui Carol cel Mare, amintire pastrata in poemul epic ,,Chanson de Roland", insa uitat voit de regalitatea franceza in vremurile tulburi ale Evului Mediu, prea preocupata de interesele proprii pe plan intern si extern.
Acest loc izolat de lume, revine in actualitate odata cu domnia marelui rege francez, supranumit Bearnezul, dupa tinutul sau natal, Bearn. S-a nascut probabil prin anul 1553, daca este sa tinem cont de faptul ca in Noaptea Sfantului Bartolomeu (23/24 august 1572), avea frumoasa varsta de 19 ani. Cu siguranta ca tanarul print a fost profund marcat de evenimentele care au precedat masacrul acelei cumplite nopti, ca o pagina neagra in istoria Frantei. El s-a aflat in centrul atentiei opiniei publice din vrermea respectiva. Catherina de Medicis a pregatit o veritabila cursa partizanilor partidei nobilimii reformate franceze, numiti in epoca hughenoti, printre ei numarandu-se si Henric, care urma sa se casatoreasca cu Marguerite de France, sora regelui Carol al IX-lea (1561-1574), pe care acesta o alintase Margot. Se stie cu cat lux de amanunte a fost pregatit evenimentul, care urma sa puna capat definitiv razboaielor civile religioase si impacarii dintre catolici si hughenoti, cel putin printr-o casnicie de compromis. Baluri, petreceri, tot ce putea oferi luxul curtii franceze de atunci, a culminat in mod tragic cu episodul Noptii Sfantului Bartolomeu, descris in Marea Cronica (La Grande Chronique), ulterior folosita ca sursa de documentare de catre romancierii veacului al XIX-lea.
Darz, viteaz, de o agerime a mintii nemaintalnita la un suveran francez, Henric avea sa fie protejat in mod miraculos de pronia divina, pana ce faptele aveau sa-l aduca pe tronul Frantei, odata cu stingerea dinastiei de Valois, prin asasinarea regelui Henric al III-lea in 1589, la Meudon.
Incepand cu domnia lui Henric al IV-lea, regatul Frantei - care trebuia sa fie un model pentru Europa crestina - a pasit sub indrumarea lui, pe calea modernizarii. Epoca scandalurilor de curte, a asasinatelor si destabilizarilor politice pe plan intern si extern avea sa i se puna capat definitiv prin venirea sa la tronul Frantei. A trebuit insa ca Henric sa faca cateva compromisuri. Din punct de vedere religios, si-a renegat credinta reformata a parintilor sai, revenind la catolicism in anul de gratie 1593. In aceeasi perioada, o alta personalitate complexa a Europei, contemporan regelui francez, Mihai Viteazul (1593-1601), ocupa tronul Tarii Romanesti. Dandu-si prea bine seama de insemnatatea nefasta a razboaielor religioase civile care au zdruncinat si au insangerat regatul sau, Henric al IV-lea incearca sa impace cele doua confesiuni: catolica si reformata. Numai asa putea face fata unor presiuni puternice din exterior, de factura hegemonica care amenintau Franta. Erau cunoscute intentiile Spaniei ca putere continentala, puternic sprijinita de Papalitate.
Cea mai mare izbanda a acestei domnii, care avea
De la Cetatea lui Dumnezeu la Edictul din Nantes", Alexandru-Florin Platon, Laurentiu Radvan, Editura Polirom, Bucuresti, 2005
- ro. wikipedia .org
- www. encyclopedia .com
- www. historyguide .org
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
