Contracte Comerciale - Contracul de Vanzare - Cumparare - Obligatiile Vanzatorului in Vanzarea Internationala de Marfuri

Extras din referat Cum descarc?

Contractul de vanzare-cumparare internationala constituie principalul instrument juridic prin care se desfasoara comertul international. Pe langa forma clasica, el cunoaste si forme noi, moderne. Deoarece schimburile comerciale internationale au cunoscut o dezvoltare fara precedent, prin intermendiul vanzarii asigurandu-se circulatia marfurilor de la producator la consumator in cadrul relatiilor comerciale internationale, acest tip de contract poate fi considerat ca fiind "universal".
Putem considera ca elementele care caracterizeaza, in principal, contractul sunt doua: 
existenta unui element de extraneitate si caracterul comercial (faptul ca in joc sunt interese legate strict de comertul international). 
In comertul international, contractul de vanzare - cumparare, cu aspectele lui juridice si 
economice, este reglementat prin "Conventia Natiunilor Unite privind contractul pentru vanzarea internationala de marfuri" din 1974, cu amendamentele aduse prin Protocolul incheiat in anul 1980
si adoptate prin Conventia de la Viena (1980).
Pornind de la prevederile conventiei amintite, orice intreprinzator pe piata externa trebuie sa-si consolideze nivelul cunostintelor si acuratetea informatiilor de piata, pentru a fi un negociator competent care sa poata incheia contracte in care sa limiteze la maxim riscurile.
Incheierea fructuoasa a unor negocieri se materializeaza prin incheierea unui contract extern, de cele mai multe ori de vanzare - cumparare. Acest contract de vanzare - cumparare internationala constituie principalul instrument juridic prin care se desfasoara comertul international. Acest tip de contract poate fi considerat ca fiind un contract universal, deoarece, prin intermediul vanzarii se asigura circulatia marfurilor, de la producator la consumator, in cadrul relatiilor comerciale internationale.
Desfasurarea actelor de comert international este guvernata de stabilirea unor norme prevazute in special printr-o serie de conventii comerciale ( internationale si multilaterale), cum sunt, de exemplu:
- Legea uniforma pentru formarea contractelor de vanzare internationala de bunuri ( Haga, iunie 1964 - ULFIS)
- Conventia referitoare la legea uniforma asupra vanzarii internationale de bunuri mobile corporate ( Haga, iulie 1964 - ULIS)
- Conventia Natiunilor Unite ( Viena, 11 aprilie 1980)
- Conventia comunitara asupra legii aplicabile obligatiilor contractuale - Conventia de la Roma (1980)
- Conventia de la Haga asupra legii aplicabile vanzarii internationale de de bunuri mobile corporale - 22 Decembrie 1986- al carei scop a fost de a revizui conventia de la Haga din 1955 si de a suplimenta si facilita aplicarea Conventiei de la Viena.
Pentru a putea stabili cat mai exact care sunt obligatiile partilor din contractul de vanzare - cumparare internationala, trebuie precizat ca acesta este un acord de vointa prin care una 
dintre parti, denumita vanzator, dintr-o anumita tara, se obliga sa livreze catre cealalta parte, dintr-o alta tara, denumita cumparator, un bun material, determinabil cantitativ si calitativ, intr-un anumit loc si la o anumita data, in conditii stabilite de comun acord, contra unui pret. Conventia de la Viena din 1980 precizeaza, in art. 1, ca acest contract se aplica intre parti care isi au sediul in state diferite, definindu-se astfel caracterul international al acestui tip de contract, in timp ce alte criterii, precum 
nationalitatea ori caracterul civil sau comercial al partilor nu sunt luate in considerare pentru aplicarea conventiei. Daca una dintre partile din contract nu are sediu, locul acestuia va fi tinut de
resedinta sa obisnuita (art. 10,lit.b); sediul trebuie cunoscut de parti cel mai tarziu in momentul incheierii contractului. 
Prevederile conventiei se aplica contractelor de vanzare de marfuri,astfel incat sa vizeze marfurile care urmeaza a fi fabricate sau produse, sau, altfel spus, bunurile viitoare deoarece acestea sunt determinate sau determinabile. 
Normele conventiei nu carmuiesc vanzarile de marfuri cumparate pentru folosinta personala, familiala sau casnnica - cu exceptia situatiei in care vanzatorul nu a stiut sau nu s-a considerat ca stie despre o astfel de situatie- acestea fiind supuse unor alte reglementari, vanzarile la licitatii, vanzarile de valori mobiliare, efecte de comert si monede, de nave, de vapoare si aeronave, vanzarile de sub sechestru sau efectuate in orice alt mod de catre autoritatile judiciare, precum si vanzarile de electricitate.
Conform prevederilor stabilite prin Conventia de la Viena (art. 30), in temeiul contractului de vanzare internationala, vanzatorul are, in principal, trei obligatii:
- sa predea marfa;
- sa transmita proprietatea supra acesteia;
- sa remita documentele referitoare la marfa. 
Referitor la prima si cea mai importanta obligatie, de a preda marfa vanduta - adica transmiterea materiala a marfii, constand din actele, faptele sau procedeele prin care marfa este remisa cumparatorului -, daca vanzatorul nu este obligat sa o predea intr-un loc special, se intalnesc trei situatii :
a) va remite marfurile primului transportator pentru a le remite cumparatorului - atunci cand contractul de vanzare implica transportul marfurilor;
b) cand, in situatiile nevizate in situatia anterioara, contractul se refera la un bun individual determinat sau la un bun determinabil prin caractere genetice care trebuie prelevat dintr-o masa determinata sau care trebuia fabricat ori produs si cand, la momentul incheierii contractului partile aveau cunostinta ca marfurile se gaseau sau trebuiau fabricate ori produse intr-un loc special - in punerea marfuriloe la dispozitia cumparatorului chiar in acel loc;
c) in punerea marfurilor la dispozitia cumparatorului in locul in care acesta avea sediul sau la momentul incheierii contractului - in toate celelalte cazuri. 
O importanta majora o detine stabilirea termenului livrarii, care trebuie sa fie determinat sau cert ori determinabil sau indicativ; locul predarii marfii, care, de obicei, este locul convenit prin contract, in raport de conditia de livrare; si, desigur, raspunderea pentru neexecuatrea obligatiei de predare.
Daca marfurile sunt expediate printr-un transportator si daca acestea nu sunt clar identificate prin aplicarea unui semn distinctiv pe marfuri, prin documentele de transport sau prin oricare alte mijloace, conform prevederilor art. 32, pct.1, vanzatorul este obligat sa trimita cumparatorului un aviz de expeditie in care sa fie specificate marfurile.


Fisiere in arhiva (1):

  • Contracte Comerciale - Contracul de Vanzare - Cumparare - Obligatiile Vanzatorului in Vanzarea Internationala de Marfuri.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* La pretul afisat se adauga 19% TVA, platibil in momentul achitarii abonamentului / incarcarii cartelei.

Hopa sus!