Structura Contractului și Problematica Juridică a Drepturilor Eventuale

CAP. I. DEFINIŢIA CONTRACTULUI

1. Definiţia legală

Legiuitorul în art. 942 din Codul Civil defineşte sintetic contractul ca fiind „acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic”.

2. Definiţii date de doctrină.

Definiţia dată de legiuitor este incompletă deoarece cuprinde doar acordul de voinţă -bi sau multilateral, ca element esenţial în precizarea noţiunii de contract, însă nu precizează enumerarea efectelor care pot fi produse de un contract.

Codul civil în art. 942 nu defineşte contractul ca un „izvor de obligaţii”, ci este folosită noţiunea de „raport juridic”, care implică deopotrivă dreptul creditorului şi obligaţia debitorului1.

Pe lângă constituirea sau stingerea unui raport juridic, un contract poate avea ca efect modificarea sau transmiterea unui asemenea raport. Acesta este şi motivul pentru care în literatura de specialitate s-au formulat mai multe definiţii ale contractului2.

În literatura de specialitate sunt formulate definiţii complete ale contractului, utilizând sintagma „raport juridic” din art. 942 al Codului Civil:

• „angajamentul prin care două sau mai multe persoane îşi manifestă voinţa de a concordantă de a crea , a modifica sau a stinge un raport juridic”3;

• „un acord de voinţă realizat între două sau mai multe persoane pentru a crea un raport juridic - dând naştere unei obligaţii sau constituind un drept real – a modifica sau a stinge un raport juridic preexistent”4;

• „acordul de voinţă dintre două sau mai multe persoane în scopul de produce efecte juridice, având ca obiect naşterea, modificarea, transmiterea sau stingerea unui raport juridic patrimonial”5.

CAP. II. Clasificarea contractelor

Contractele reprezintă cea mai importanta şi mai des folosită specie a actelor juridice. În teoria şi practica dreptului, categoria juridică a contractului are o aplicabilitate vastă şi diversificată ce înglobează varii specii1.

Clasificarea ne dă putinţa să înţelegem că, în fond, toate nenumăratele contracte speciale se încadrează în diferite tipuri, ale căror caracteristici pot fi exprimate succint, dar cuprinzător, în înseşi denumirile date acestor tipuri.

Criteriile de clasificare a contractelor. În literatura juridică de specialitate s-au concretizat următoarele criterii de clasificare a contractelor :

1) după manifestarea de voinţă a persoanelor;

2) în funcţie de modul de formare a contractelor;

3) după modul în care se echivalează prestaţia unei părţi ;

4) după modul de executare ;

5) în funcţie de reglementarea legală;

6) în funcţie de unele corelaţii care există între contracte;

7) în funcţie de posibilitatea părţilor de a stabili conţinutul lor prin negocieri;

1. După manifestarea de voinţă a persoanelor1, distingem:

- contracte unilaterale,

- contracte sinalagmatice.

a. Contractele unilaterale – sunt acele contracte în care numai una dintre părţi îşi asuma obligaţii. Sunt două sau mai multe parţi contractante dar numai una îşi asuma obligaţii, spre deosebire de actul juridic unilateral care este încheiat de o singură parte. Cel mai des întâlnit este contractul de donaţie. Alte exemple de contracte unilaterale: împrumutul (una din părţi se obligă sa dea ceva altei părţi, bani, bunuri..); depozitul ( căsuţa de valori).

b. Contractul sinalagmatic – dă naştere la obligaţii reciproce între parţi (contractul de vânzare - cumpărare în care vânzătorul este creditor al preţului şi debitor al obligaţiilor de a preda lucrul, iar compărătorul este debitor al preţului şi creditor al obligaţiei de a i se preda obiectul).

2. În funcţie de modul de formare a contractelor2, deosebim:

- contracte consensuale,

- contracte reale,

- contracte solemne.

a. Contractele consensuale – sunt acele contracte care se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor, simpla lor manifestare de voinţă, neînsoţită de nici un fel de formă, fiind suficientă pentru formarea valabilă a contractului.

b. Contractele reale – se bazează pe consimţământul părţilor, dar pe lângă acordul de voinţa este necesara si remiterea bunului ( a obiectului contractului).

Exemplu: contractul de gaj sau de amanet.

c. Contractul solemn – e acela care necesită pe lângă acordul de voinţă al părţilor şi îndeplinirea unor forme solemne, prevăzute de lege.

Exemplu : contractul de ipotecă, sau de donaţie ( încheiate în formă autentică ).

Acest contract necesita formă solemnă ca o condiţie sine qua non .