Sistemul de publicitate imobiliară al cărții funciare conform legii nr.7-1996

Publicitatea imobiliară desemnează mijloacele juridice prevăzute de lege prin care se determină situaţia materială şi juridică a bunurilor imobiliare, în mod public, prin registre special ţinute de autorităţile statale, în vederea ocrotirii intereselor titularilor de drepturi reale imobiliare şi cele legate de asigurarea circulaţiei lor în condiţiile legii.

Însuşi statul, prin autorităţile sale competente, are interesul de a cunoaşte situaţia circulaţiei imobilelor, nu numai pentru perceperea taxelor şi a impozitelor corespunzătoare, dar şi pentru faptul că indicele tranzacţiilor imobiliare în sens larg, reflectă forţa şi dinamismul unei adevărate economii de tip concurenţial.

În ţara noastră au existat două sisteme de publicitate imobiliară principale şi două sisteme intermediare.

Acestea sunt următoarele:

a) sistemul de publicitate al registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni, care era reglementat, în principal, de Codul de procedură civilă, şi care s-a aplicat în Muntenia, Moldova, Oltenia

şi Dobrogea (sistemul publicităţii personale);

b) sistemul cărţii funciare, care era reglementat prin Legea nr.115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, aplicabil în Transilvania, Banat şi nordul Moldovei (sistemul publicităţii reale);

c) un sistem intermediar al cărţilor de publicitate funciară, reglementat prin Legea nr.242 din 12 iulie 1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii în cărţi de publicitate funciară, aplicabil într-un număr de localităţi din fostul judeţ Ilfov.

d) tot un sistem intermediar este cel al cărţilor de evidenţă funciară, care, în temeiul Legii nr.163 din 14 martie 1946, s-au înfiinţat la cererea persoanelor interesate în localităţile din Transilvania unde cărţile funciare au fost distruse, sustrase sau pierdute din cauza războiului.

Spre deosebire de sistemul de publicitate prin transcripţiuni şi inscripţiuni cel prin cărţile funciare este complex, complet, deosebit de eficient şi permite, în orice moment, o cunoaştere exactă a situaţiei juridice a imobilelor.

Prin cărţi funciare se înţelege registrele propriu-zise şi celelalte acte anexe ( planuri, schiţe, înscrisuri etc. )

Esenţial este faptul că înscrierile se fac pe imobile (nu pe proprietari), ceea ce determină ca acest sistem de publicitate să fie caracterizat ca fiind „real”.

Caracterul complet al acestui sistem de publicitate rezultă şi din faptul că în cartea funciară sunt trecute toate constituirile şi transmisiunile de drepturi reale imobiliare, aceste drepturi putându-se dobândi, modifica sau stinge numai prin efectul înscrierii, aceasta (înscrierea) având caracter constitutiv de drepturi reale, instanţele judecătoreşti reţinând în mod constant că prin sistemul cărţilor funciare, drepturile pot fi dobândite numai prin înscrierea lor în cartea funciară (drepturile reale imobiliare care sunt înscrise în cartea funciară sunt cunoscute sub denumirea de „drepturi tabulare”.