Rezoluțiunea Unilaterală și Pactele Comisorii

Desfiintarea contractului pentru neexecutare era reglementata in Codul Civil de la 1864 sub cele 2 forme ale sale (judiciara si conventionala, la care se adauga rezolutiunea legala in cazurile prevazute de lege) in art. 1020-1021 la care se adauga drept temei juridic principiul reciprocitatii si al interdependentei obligatiilor in contractul sinalagmatic . Aceste doua articole s-au dovedit a fi insuficiente in practica, motiv pentru care doctrina si jurisprudenta au construit pe marginea lor figuri juridice din ce in ce mai complexe care si-au gasit locul in Codul Civil din 2009.

Noul Cod Civil reglementeaza rezolutiunea, dar si rezilierea si reducerea prestatiilor in art. 1549-1554. Conform art. 1516, creditorul are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei, iar in cazul in care debitorul nu isi executa obligatia are dreptul potestativ de a alege intre executarea silita, rezolutiune, reziliere ori, dupa caz, reducerea propriei obligatii corelative sau orice alt mijloc prevazut de lege pentru realizarea dreptului sau. Din ierarhia prevazuta la art.1516 si formularea din art. 1527, al.(1) si 1549, al.(1) deducem ca rezolutiunea este remediul la care se apeleaza in ultima instanta de catre creditor, atunci cand principiul favor contractus nu mai poate fi aplicat sau cand creditorul nu mai are interes .

Din textul de la art. 1550 deosebim patru moduri de operare a rezolutiunii : rezolutiunea judiciara, rezolutiunea unilaterala (art. 1552), rezolutiunea legala si rezolutiunea conventionala care opereaza prin pacte comisorii (art. 1553). Conditiile generale pentru invocarea rezolutiunii de catre creditor :

1. Neexecutarea debitorului sa fie fara justificare

2. Debitorul sa fie in intarziere

3. Neexecutarea sa fie suficient de insemnata

4. Neexecutarea sa nu fie imputabila creditorului.

Aceste conditii trebuie sa fie indeplinite atat in cazul rezolutiunii unilaterale, cat si in cazul operarii rezolutiunii prin pacte comisorii. In plus, pentru a opera un pact comisoriu mai sunt necesare cateva conditii :

1. Pactul comisoriu sa prevada expres obligatiile a caror neexecutare atrage rezolutiunea sau rezilierea de drept a contractului

2. Debitorul trebuie pus in intarziere, cu exceptia situatiilor in care partile au convenit ca simpla neexecutare valoreaza punere in intarziere

3. Punerea in intarziere produce efecte numai daca sunt prevazute expres conditiile in care aceasta opereaza.

Din aceste conditii rezulta ca, spre deosebire de vechea reglementare care sustinea existenta a patru grade de pacte comisorii, in prezent mai au sustinere legala doar gradele trei si patru, in functie de necesitatea punerii in intarziere. Sa luam un exemplu pentru situatia in care este necesara punerea in intarziere : A incheie cu B un contract de vanzare pentru un automobil, cu plata esalonata in rate pe doi ani . A insereaza in contract clauza conform careia neplata unei rate duce la rezolutiunea contractului. In acest caz, deoarece nu se precizeaza nimic legat de punerea in intarziere, pactul comisoriu are echivalentul gradului trei pe vechea reglementare. A va trebui sa il puna in intarziere pe B conform art. 1522, insa pentru a opera pactul comisoriu trebuie sa existe un termen de gratie acordat lui B (un termen fix sau un termen rezonabil). Indiferent despre ce tip de termen este vorba, creditorul trebuie sa notifice debitorului o declaratie de activare a pactului comisoriu, diferita de notificarea de punere in intarziere . Aceasta este necesara deoarece consider ca nu se poate renunta la dreptul potestativ de a alege intre executarea silita si alt remediu, pactul comisoriu neoperand de unul singur automat, iar dreptul potestativ se stinge doar in momentul exprimarii unei optiuni, fapt ce se deduce din formularea art. 1527, formulare de stricta interpretare care arata posibilitatea creditorului de a cere intotdeauna executarea silita in natura, cu exceptia situatiei cand aceasta executare este imposibila. Observam ca rolul instantei nu este complet inlaturat in acest caz : B va putea sa conteste la instanta modul in care a fost invocat pactul comisoriu. De exemplu, daca obligatia a fost indeplinita tardiv, dar inainte de punerea in intarziere, pactul comisoriu nu va opera. De asemenea daca obligatia a fost indeplinita intr-un termen considerat rezonabil de instanta, iar creditorul a notificat intempestiv declaratia de activare a pactului comisoriu, acesta din urma poate chiar sa fie obligat la plata unor despagubiri de catre instanta. In plus, in cazul in care debitorul refuza punerea in situatia anterioara, instanta poate dispune acest lucru. Instata de judecata cenzureaza asadar abuzul invocarii pactului comisoriu.

In cea de-a doua situatie, a pactului comisoriu ce nu necesita punere in intarziere, clauza ar putea fi formulata in felul urmator : neplata unei rate la termenul stabilit inseamna ca debitorul este in intarziere, iar contractul este rezolvit. Acesta ar fi un pact comisoriu echivalent cu gradul patru pe vechea reglementare. Si in acest caz este nevoie de o declaratie de activare a pactului comisoriu, intrucat dreptul potestativ de a alege un remediu se stinge doar prin exprimarea unei optiuni. Aceasta declaratie de activare este necesara in toate situatiile deoarece debitorul nu poate ramane in incertitudine pe toata perioada termenului de prescriptie a obligatiei cu privire la alegerea creditorului de a cere executarea silita sau rezolutiunea. In acest caz, rolul instantei este mult diminuat, ramanandu-i doar a constata activarea pactului comisoriu si existenta unei declaratii de activare si, daca este necesar, sa dispuna restitutio in integrum. Trebuie precizat ca pactul comisoriu nu poate fi invocat decat de partea in favoarea careia este stipulat. Evident ca un debitor rau-platnic nu poate solicita rezolutiunea : acest lucru ar echivala cu un imbold pentru acesta sa nu isi execute obligatiile, stiindu-se la adapost prin intermediul pactului comisoriu chiar si incalcand principiul bunei-credinte. In oricare situatie dintre cele de mai sus, notificarea declaratiei de activare trebuie sa se faca respectand art. 1326 referitor la actele unilaterale supuse comunicarii.